Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
- Doamnă, tocmai bine aţi venit, că eu plănuiam să merg la
Bucureşti. Plec cu dumneavoastră.
- Poftiţi!
Oricum, am stat mult de vorbă acolo. Bătrâna îmi spuse aşa:
- Soţul meu a avut mult de suferit de pe urma lui Motrescu şi a lui
Cenuşă...
- De ce, doamnă
- Soţul meu a fost brigadier silvic şi a fost anchetat de foarte multe
ori. Dar soţul n-a vrut să-i deconspire, deşi le-a dat ţigări şi a dormit cu ei.
N-a vrut să spună. A avut tare mult de suferit şi a fost ameninţat de
Securitate.
Fac eu un pic de efort şi apelez la sertăraşele mele din creier şi-mi
aduc aminte cine a fost dl Gârgu. Când am avut procesul la Suceava,
printre alţi zeci de martori acuzatori pe care i-a adus Securitatea (vreo
şaizeci-şaptezeci), a fost adus şi Gârgu, brigadierul silvic. A fost întrebat
despre o cabană unde a fost Motrescu, cu Cenuşă şi cu Cosma Pătrăuceanu.
„- Da", a spus Gârgu la întrebările preşedintelui de tribunal.
„Adevărat. Când am sosit eu, mi-au spus oamenii înspăimântaţi, speriaţi, că
au fost acolo bandiţii şi au luat cutare, cutare alimente. Şi eu i-am întrebat:
«Pe unde au luat-o» Atunci eu m-am dezbrăcat, am lăsat haina de pe mine,
am luat puşca şi m-am dus. Dar nu i-am găsit, că dacă îi vedeam, acolo
rămâneau..."
Doamna însă mi-a spus că a avut de suferit că le-a dat ţigări. Dar
Motrescu nu fuma, nici Cenuşă, nici Pătrăuceanu nu fumau. Ele n-au ştiut
că aveam cunoştinţe despre ei. După aceea mi-am adus aminte că, odată,
Motrescu mi-a spus că este cineva Schiţcu, deosebit de periculos, mai mult
pentru oameni decât pentru noi, că un agent umbla ca găina în jurul casei în
preajma cantonului lui, şi că Motrescu mi-a pomenit odată de unul Gârgu,
care umbla după mine.
Călătoream împreună, maşina alerga spre Capitală. Pe moment, una
dintre doamne, izbitor asemănându-se cu o altă persoană, pe care o ştiam de
la un birou, m-a ţinut într-o stare de confuzie. S-a deconspirat, mi-a spus că
ea e vocea din telefonul de la radio. Soţia, după ce am ajuns la locuinţa din
Bucureşti, s-a arătat ospitalieră, binevoitoare, mulţumindu-le că au binevoit
să mă aducă cu maşina. Le-am dat câteva sucuri, sirop, gem şi, cu
amabilitate, le-am făcut invitaţia de a fi vizitaţi.
Bucovineanca Gârgu, deşi am sunat-o de câteva ori, s-a tot eschivat,
motivându-se că lucrează la o fundaţie de ajutorare a familiilor sărace, că
sunt presiuni mari care îi iau timpul, că adună ajutoare şi caută o casă,
mobilier, donaţii etc.
Doamna Ileana Petrescu de la „România liberă", de care mă leagă o
recunoscătoare relaţie, mi-a spus lucruri ciudate în legătură cu fundaţia în
285