Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>Muntele</strong> m\rturisitor<br />
înduplecă" (Blaga).<br />
E pe aproape o întrebare care va deschide o perspectivă asupra<br />
naraţiilor care vor urma, o întrebare referitoare la... locuinţele Dvs.<br />
pasagere, despre viaţa primară din acele vizuini...<br />
Gv.V.: Ajungem şi acolo. Dar pentru ca să nu facem ocoluri prea<br />
întinse, voi mai aminti câteva „istorii" cam din aceeaşi perioadă. Da, chiar<br />
din 1955...<br />
C.H.: E bine că putem respecta desfăşurarea în acest fel...<br />
Gv.V.: Iată un eveniment deosebit, din care numai Domnul<br />
Dumnezeu, ca întotdeauna, m-a scos. De multe ori mă gândesc că<br />
Dumnezeu a vrut ca eu să supravieţuiesc situaţiilor grele, şi din munţi, şi<br />
din închisoare, încât să fiu martorul tuturor evenimentelor care s-au<br />
petrecut în toţi acei ani grei. Am trecut peste toate numai cu grija şi puterea<br />
Lui. Practic, omeneşte judecând, era imposibil de scăpat din acele critice<br />
situaţii, dar la Dumnezeu nimic nu este imposibil. Astfel, voi relata o<br />
întâmplare din luna august a anului 1955. Am venit din mun ţi la Gheorghe<br />
Cazacu, pe Pârâul Boului, unde el îşi avea locuinţa. Era baci la stână şi<br />
aveam cu el anumite legături; era cu stâna venită de la munte aici, lângă sat.<br />
Aveam informaţii că stâna era noapte de noapte păzită. Nici o mişcare nu se<br />
putea face fără a fi observată. Aşa că eu am venit la el acasă, după ce s-a<br />
înnoptat, pe ploaie. Am folosit acest moment, ploaia fiind întotdeauna în<br />
favoarea noastră. M-am târât pe un parau de pe terenul de cosit, în amonte<br />
de casa lui Gheorghe; am ajuns până lângă casa lui, am făcut o scurtă<br />
observaţie, o scurtă ascultare; nefiind nimic suspect, am ajuns sub geamul<br />
lui; am bătut semnalul la geam şi s-a deschis uşa. Am trecut pe sub geam,<br />
să nu fiu văzut de cineva, căci putea fi cineva la pândă. Geamurile erau<br />
camuflate, dar lumina se vedea în casă. Mergeam în genunchi pe sub<br />
geamuri şi când gospodina ieşea să arunce o căldare de lături din casă, în<br />
timp ce se deschidea uşa, intram pe lângă ea în tindă. Asta era regula peste<br />
tot, la toate gazdele. Măriuţa, soţia lui Gheorghe, aşa a procedat. A închis<br />
uşa, şi eu am rămas în tindă. Nimeni nu ar fi văzut că a intrat cineva acolo,<br />
nimeni nu a observat că pe lângă picioarele ei, pe jos, ca o pisică, a intrat<br />
cineva în casă. Am întrebat unde e Gheorghe.<br />
- Gheorghe nu e acasă, e dus pe cal călare la Marginea, ca să aducă<br />
un strungar, că ne-a fugit strungarul de la oi."<br />
De regulă strungarii fug toamna de la stâne, când sunt ploi şi e frig.<br />
Asta era spre toamnă, în luna august, când încep ploile.<br />
- Nu vine şi nu ştiu de ce nu vine, şi-i plecat cam de mult. Dar să ştii<br />
că el, în seara asta, nu-ţi poate aduce nimic de la stână, Gavriluţă, pentru că<br />
stâna e foarte păzită, iar dacă el merge să ia ceva şi iese imediat, este<br />
controlat. Aşa că mănâncă, du-te în pod, în şură, c-am răsturnat şapte căruţe<br />
cu fân acolo, intră în fân şi stai până mâine. Mâine, ziua, îţi va aduce<br />
53