Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
înduplecă" (Blaga).
E pe aproape o întrebare care va deschide o perspectivă asupra
naraţiilor care vor urma, o întrebare referitoare la... locuinţele Dvs.
pasagere, despre viaţa primară din acele vizuini...
Gv.V.: Ajungem şi acolo. Dar pentru ca să nu facem ocoluri prea
întinse, voi mai aminti câteva „istorii" cam din aceeaşi perioadă. Da, chiar
din 1955...
C.H.: E bine că putem respecta desfăşurarea în acest fel...
Gv.V.: Iată un eveniment deosebit, din care numai Domnul
Dumnezeu, ca întotdeauna, m-a scos. De multe ori mă gândesc că
Dumnezeu a vrut ca eu să supravieţuiesc situaţiilor grele, şi din munţi, şi
din închisoare, încât să fiu martorul tuturor evenimentelor care s-au
petrecut în toţi acei ani grei. Am trecut peste toate numai cu grija şi puterea
Lui. Practic, omeneşte judecând, era imposibil de scăpat din acele critice
situaţii, dar la Dumnezeu nimic nu este imposibil. Astfel, voi relata o
întâmplare din luna august a anului 1955. Am venit din mun ţi la Gheorghe
Cazacu, pe Pârâul Boului, unde el îşi avea locuinţa. Era baci la stână şi
aveam cu el anumite legături; era cu stâna venită de la munte aici, lângă sat.
Aveam informaţii că stâna era noapte de noapte păzită. Nici o mişcare nu se
putea face fără a fi observată. Aşa că eu am venit la el acasă, după ce s-a
înnoptat, pe ploaie. Am folosit acest moment, ploaia fiind întotdeauna în
favoarea noastră. M-am târât pe un parau de pe terenul de cosit, în amonte
de casa lui Gheorghe; am ajuns până lângă casa lui, am făcut o scurtă
observaţie, o scurtă ascultare; nefiind nimic suspect, am ajuns sub geamul
lui; am bătut semnalul la geam şi s-a deschis uşa. Am trecut pe sub geam,
să nu fiu văzut de cineva, căci putea fi cineva la pândă. Geamurile erau
camuflate, dar lumina se vedea în casă. Mergeam în genunchi pe sub
geamuri şi când gospodina ieşea să arunce o căldare de lături din casă, în
timp ce se deschidea uşa, intram pe lângă ea în tindă. Asta era regula peste
tot, la toate gazdele. Măriuţa, soţia lui Gheorghe, aşa a procedat. A închis
uşa, şi eu am rămas în tindă. Nimeni nu ar fi văzut că a intrat cineva acolo,
nimeni nu a observat că pe lângă picioarele ei, pe jos, ca o pisică, a intrat
cineva în casă. Am întrebat unde e Gheorghe.
- Gheorghe nu e acasă, e dus pe cal călare la Marginea, ca să aducă
un strungar, că ne-a fugit strungarul de la oi."
De regulă strungarii fug toamna de la stâne, când sunt ploi şi e frig.
Asta era spre toamnă, în luna august, când încep ploile.
- Nu vine şi nu ştiu de ce nu vine, şi-i plecat cam de mult. Dar să ştii
că el, în seara asta, nu-ţi poate aduce nimic de la stână, Gavriluţă, pentru că
stâna e foarte păzită, iar dacă el merge să ia ceva şi iese imediat, este
controlat. Aşa că mănâncă, du-te în pod, în şură, c-am răsturnat şapte căruţe
cu fân acolo, intră în fân şi stai până mâine. Mâine, ziua, îţi va aduce
53