Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

208
Constantin Hrehor
„Numai prin jertfă proprie se apără credinţa în Dumnezeu. Mucenicii nu
varsă sângele altora, ci pe al lor. Nu urăsc pe nimeni, deşi sunt urâţi de cei
răi şi necredincioşi. Nu se răzbună niciodată, ci iartă pe ucigaşi. Nu se tem
de moarte, ci aşteaptă să fie cât mai repede dezlegaţi de trup, căci cred în
viaţa veşnică şi doresc să ajungă mai degrabă la Hristos."
(Ilie Cleopa)
„în vreme de pace nu-ţi aminti cele pe care le-a grăit fratele în vremea
supărării, fie de ţi le-a spus în faţă, fie de le-a spus altuia, iar tu le-ai auzit
după aceea. Ca nu cumva, tăgăduind cugetele pomenirii de rău, să te întorci
iarăşi la pierzătoarea ură asupra fratelui."
(Maxim Mărturisitorul)
„... am aflat «cheia» cu care să încui uşa lumii din care veneam, şi s-o
deschid pe aceea a lumii în care intrasem. Aşa că, întâi am curăţit inima de
lumea din care veneam: dacă-mi aminteam de lucruri urâte, îmi reproşam
că le-am făcut. Deci, şi într-un caz şi în altul - suferinţă."
(D. Bordeianu)
„Fericiţi sunt cei ce se liniştesc în întregime, fie ascultând de vreun
făptuitor sau isihast, fie liniştindu-se şi ieşind din toate grijile, în ascultarea
de voie dumnezeiască, cu râvnă şi cu sfatul celor încercaţi, în orice
îndeletnicire cu cuvintele şi cu înţelesurile."
(Filocalia)
„Trebuie să pătrunzi în puşcărie fără să tremuri pentru blânda căldură a
vieţii pe care o laşi în urmă. Trebuie să-ţi spui trecând pragul: viaţa mea s-a
sfârşit, cam devreme, dar n-am nici o vină. Nu voi mai regăsi niciodată
libertatea. Sunt condamnat să dispar, acum sau ceva mai târziu, însă mai
târziu va fi încă şi mai greu, iar mai curând va fi cel mai bine. Nu mai am
nimic să-mi aparţină. Cei apropiaţi au murit pentru mine, şi eu pentru ei de
asemenea, începând de astăzi, trupul meu nu îmi serveşte la nimic, îmi este
străin. Doar spiritul şi conştiinţa îmi rămân scumpe şi mai au importanţă în
ochii mei. ~n faţa unui astfel de prizonier ancheta va fi zdruncinată! Va
învinge doar cel care va renunţa la toate!"
(Soljeniţîn)
C.H.: Dvs, în anchete, vi s-a pus problema religiei
Gv.V.: Nu. ~n general fenomenul reeducării avea această
componentă. Târgul era scurt: «Crezi sau nu crezi». Dacă spuneai „Nu",
era mai simplu. Dar diavolilor nu le era destulă această afirmaţie. Nu se
scăpa ieftin de la interogatoriu. Se aşteptau acuze, blasfemii, injurii; se