Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
- Zice lumea că Paraschiva e nebună, dar se pare că are dreptate!...
C.H.: E ca în romanele picareşti. Povestită astăzi, după ce s-au
consemnat pe peliculă nenumărate scenarii, multe inventate, din păcate,
stereotipe, isprava cu manifestele chiar pare decupată dintr-un film...
Gv.V.: Să mai adaug încă o întâmplare, din aceeaşi recuzită
haiducească.
Un membru de partid, care a ţinut foarte mult să se întâlnească cu
mine - şi să-i spun numele: Ion Mihailescu - care lucra cu cumnatul meu
Gheorghe în pădure, i-a spus acestuia într-o zi:
- Gheorghe, eu ştiu că domnul Gavriluţă e pe aici. Te-aş ruga tare,
fă-mi legătura să vorbesc cu el.
Cumnatul i-a răspuns:
- Tu nu eşti sănătos Tu ştii şi eu nu ştiu Dacă ar fi aici eu n-aş şti
- Gheorghe, nu te feri de mine, eu sunt membru de partid, dar nu sunt
şi comunist; nu-s nebun, zice. Cum crezi mata că noi n-am aflat, nu ştim că
Gavriluţă e pe aici
A insistat mult şi Gheorghe mi-a spus mie: „uite, uite, eu îi spun, ce
zici"
- Bine, eu n-am frică, n-are ce-mi face. Dumneata ai încredere în el
El va spune că a vorbit în casă la dumneata. Ce vei spune
L-am pus pe gânduri pe Gheorghe. Eu veneam din când în când la el;
avea casa la marginea unei lunci şi eu veneam la casa lui fie prin faţă, fie
prin spate, sau lateral printr-o livadă; săream în curte, aveam un loc pe unde
intram în şură, aşa că scăpăm uşor de orice supraveghere. După un timp
mi-a spus:
- Eu nu pot scăpa de omul acesta; trebuie să vorbeşti cu el, să vezi ce
vrea.
- Dacă vrei, spune-i diseară să vină aici; când vine din pădure să intre
pe aici.
Şi în seara următoare a venit. Eu eram într-o cămară, ascuns. N-a
ştiut, n-a bănuit nimic. A aprins o ţigară, au stat de vorbă amândoi.
- Gheorghe, mă duc acasă...
~n momentul acela eu am deschis uşa şi am ieşit din cămară. Când
m-a văzut Ion Mihailescu, îi jucau lacrimile în ochi şi se uita la cumnatul
Gheorghe, se uita la mine. S-a ridicat de pe scaun, m-a îmbrăţişat, m-a
sărutat.
- Domnule Gavriluţă, mulţumesc lui Dumnezeu că am trăit ziua asta
să te văd! Uite de ce l-am rugat pe Gheorghe, aşa de mult să te întâlnesc;
tare mare nevoie am de dumneata...
- Ce nevoie ai dumneata, nea Ion, de mine Mai degrabă poate voi
avea eu nevoie de dumneata. Eu sunt un om care are nevoie de oameni.
- Nu. De data asta eu am mare nevoie. Ştii ce, te rog grozav de mult
45