Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

46
Constantin Hrehor
să mă scapi de mameluci.
- Ce mameluci, nea Ioane
- Domnule Gavriluţă, uite despre ce-i vorba: ne cheamă la şedinţă la
căminul cultural. Eu mă duc: să vină nişte oameni să-mi vorbească, nu să
mă uit la nişte mameluci! Se urcă unul acolo în pod, în pod, la balcon,
scoate bustul lui Lenin şi cel al lui Stalin, de vreo şaptezeci centimetri,
mari, groşi, şi-i pune pe masa aceea lungă, unul într-un capăt, unul în altul
şi noi ne uităm la ei până vin cei care ne vorbesc, aşezându-se între ei. Nu-i
pot suferi, domnule Gavriluţă, scapă-mă de mameluci!"
I-am răspuns:
- Nea Ioane, nu dumneata trebuie să mă rogi, eu îţi mulţumesc, eu
n-am ştiut că mamelucii aceştia se urcă în pod la căminul cultural. Mi-ai dat
o bucurie nemaipomenită. Iţi mulţumesc..."
Am mai stat de vorbă şi Ion a plecat. Bineînţeles, l-am rugat nici
acasă soţiei să nu-i spună de prezenţa mea. Interesant, spun acum, după
zeci de ani, că nimeni nu a ştiut despre cele relatate până acum.
~ntr-o noapte, fiind cu fraţii Chiraş, le-am povestit întâmplarea; cum
am avut curajul să stau cu Ion de vorbă, cu un membru de partid, m-au
întrebat surprinşi.
- Măi fraţilor, pentru mine n-a fost nici o problemă. Nu eram eu în
pericol. L-am întrebat pe cumnatul Gheorghe dacă el are încredere şi el m-a
asigurat. Sunt buni prieteni, lucrează de zeci de ani la ţapină împreună, în
echipă, le spulber eu nedumerirea.
Au râs bucuroşi fraţii Chiraş şi au zis: „Dar cum facem" Eu le-am
propus ca în noaptea de 23 august să facem isprava, pentru că în această zi
o să se vadă, va avea efect, căci este o sărbătoare cum este pentru noi
Pa[tele. Şi au trecut săptămânile, a venit şi noaptea de 22 spre 23 august.
Ne-am deplasat spre comuna Suceviţa. Ţinta finală, punctul final: căminul
cultural. Am ajuns în marginea satului, am făcut o scurtă pândă, am
ascultat; în sat era linişte. Câinii nu lătrau. Şi, încet, încet, prin luncă, am
trecut apa şi am ajuns la căminul cultural. Vizavi de cămin era primăria
comunei Suceviţa. Primăria avea în faţă un fel de verandă mare de vreo
doi-trei metri, de trei metri lăţime, şi nu ştiam dacă acolo nu este vreun
paznic de noapte; înspre sărbători era pază de noapte peste tot, dar se vede
că paznicul era înăuntru la telefon. Cât am stat la pândă la colţul căminului,
am privit atent şi am văzut la primărie arborate drapelul românesc,
tricolorul, şi drapelul rusesc al comunismului. Pe mine m-a revoltat
extraordinar de mult această împerechere. Ce caută steagul roşu lângă
drapelul tricolor Mi-am spus: îi vine şi lui rândul în noaptea aceasta! ~n
timp ce îmi făceam planul, am auzit de la vale tropot de cai. Am zis că vine
o căruţă; pe şosea se auzea de la mare distanţă tropotul cailor. Asta era cam
la vreun kilometru, când a trecut prin faţa noastră am văzut că era vorba