Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

176
Constantin Hrehor
crame unde mai întârzia, bucuros că scăpa din harnaşamentul zilelor
inodore, ori mocnindu-şi supărările la umbra unor claviaturi arzând în
cântece de inimă albastră. Iscoditorii „ochi albaştri" ai lupilor tineri, trimişi
în „practică" l-au surprins nu de puţine ori cântând... folclor periculos, mai
despre rege, mai despre haiduci, mai despre Moscova. Graţie vrednicilor
pândari - mulţi printre noi - i s-au inspectat, nu o dată, odăile, mereu tot
altele în exodul lui continuu, instalându-i-se în locuri discrete „greieraşi",
adică microfoane care i-ar fi înregistrat opiniile, injuriile ori ceva frânturi
din „Vocea Americii", ori „Europa liberă". Darabani, Dorohoi, Suceava,
Botoşani, acestea au fost locurile în care a fost transferat, avansat sau
denigrat. Discursurile sale însă, incendiare fiind, frizau prea desele aberaţii
şi abuzuri ale şefilor şi regimului şi - pentru că a fost un profesionist
excelent, necorupt - nu l-au putut arunca pe margine, deşi marginalizat a
fost mai tot timpul.
~n vecinătatea acestui ofiţer superior, „care ştia să-şi poarte
cascheta", care avea vocaţie de militar, rectitudine profesională, cum îl
defineşte un coleg de-al său, colonelul Dumitru Pojar, voi consemna
câteva cuvinte chiar despre acesta. Specializat în criminalistic ă, D.P., un
om de-o vioiciune contaminantă, cu o memorie de invidiat, zic eu, ar putea
scrie tomuri întregi despre cazuri şi necazuri, pentru că are şi limbaj şi
câteva sute de metri de dosare peste care a încărunţit. A avut şi el un
incident cu căpitanul de atunci, Moritz Feller - în mâna căruia, deşi era
tânăr ofiţer, a fost „predat" de către un oarecare agent care îşi nutrea
activitatea din bârfa de mahala. D.P. a mai avut pe urme pe un oarecare
pândar Boboc din Câmpulung, unde îşi începuse activitatea. ~n convorbirile
mele, absolut întâmplătoare, am dat peste personaje ciudate despre care eu
scriu, cunoscute mie şi lui, ori care, gratie mărturisirilor sale, în
documentarea mea au câştigat un plus de relief.
Astfel e vânătorul/braconier Ion Husarciuc, anchetatorul Feller şi o
victimă al cărei asasinat încă nu-i elucidat - poate şi din cauza celor doi
suspecţi care au sfârşit în împrejurări stupide - pădurarul Gârbovschi de la
Putna, împuşcat pe Varniţa în timp ce, împreună cu inginerul silvic
Băncescu, ademenea cerbii imitându-le boncănitul, într-o zi de toamnă. D.
P. a lucrat pe acest dosar şi l-a închis.
Şi tot aici, amintirile unui jandarm mai vechi, chiar din epoca
rezistenţei: Porfirie Clipa (n. 1912 în Grăniceşti, Suceava). Tânăr înrolat
în armata română, în detaşamentul 8 Vânători, Cernăuţi, a figurat într-un
batalion de alarmă în Hotin. Prin '38 este angajat în Poliţie, gardian public
în Rădăuţi, în vreme ce şef era Cudla; până la armistiţiu a fost evacuat în
Oltenia, la Caracal. A urmat o perioadă de arestări; evreul Hilzerat a operat
anumite trieri, eliberându-l şi recomandându-l pentru a-şi continua
activitatea în poliţie. ~nfiinţarea miliţiei însă l-a împiedicat, fiind considerat