Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

178
Constantin Hrehor
şef al Siguranţei era Popik, pe când inspector al Poliţiei era Manole
Bodnăraş. Cu cel din urmă Clipa a fost la Ţibeni, la învăţătorul Octavian
Oloieru - şef de post era Plămadă -, dar învăţătorul, abil, a fugit. Bătrânul
inimos a fost şofer al Protopopiatului Rădăuţi; el este fratele evlaviosului
nanogenar Toader Clipa, vechiul pălimar al bisericii din Grăniceşti, pe
vremuri ordonanţă în casa unui ofiţer român care i-a încredinţat spre
supraveghere şi educaţie pe fiul lor, viitorul regizor de cinematografie
Mircea Mureşan.
Şi pentru că tot l-am amintit undeva pe tânărul poet-simbol al
tinereţii perpetue a Poesiei - N. Labiş, cel puţin două nume se impun
adăugate în vecinătatea apoteozei sale: Constantin Holban (n. 1935 în
comuna Bogdăneşti, Suceava, m. în 1990), absolvent al liceului „N. Gane"
din Fălticeni, în aceeaşi promoţie cu Labiş. A fost aruncat din Facultatea de
Medicină - reprimit după insistente cereri ale conducerii nobilului for, care
vedeau în C. H. un om de perspectivă ştiinţifică -, torturat de securişti,
supravegheat cu pistolul la tâmplă; soţia sa, o altă capacitate, i-a continuat
calvarul... Celălalt nume este Vasile Popa, un înverşunat împotriva
minciunii şi imposturii (n. în 1912 în Nicoreşti, Tecuci, orfan după primul
război mondial, cu domiciliul în Fălticeni). A avut studii de teologie,
filosofic şi filologie. ~n liceul „N. Gane" are bucuria de a-l întâlni pe N.
Labiş. ~n 1956 a fost arestat şi supus la chinuri groaznice; în cei patru ani
de detenţie, Pit Orban, un informator de securitate, i-a supravegheat
familia. Copiii săi, toţi la studii, au fost aruncaţi din şcoli. Ofiţerul Guşiţă
i-a scos unghiile, torturându-l în închisoarea din Suceava. A fost în Jilava,
Gherla şi Aiud. ~n 1951, la Fălticeni, comandantul Securităţii era
locotenentul Abramovici, când după '44 Siguranţa era în mâna evreului
Fux...
C.H.: Să continuăm pe acelaşi dramatic portativ... Sunt realităţi care
trebuie cunoscute, care trebuie adunate în biblioteci.
Gv.V.: Am stat cu foarte, foarte mulţi deţinuţi în acei nouă ani de
închisoare. Foarte multe lucruri ar fi de relatat. Am să aleg câteva mai
importante, deşi nici unul dintre aceşti deţinuţi nefericiţi care au trecut pe
sub aripile reci ale morţii nu trebuie uitat, au văzut moartea cu ochii de
multe ori. Am să vorbesc acum despre Nicolae Mereanu, din comuna
Mereni, judeţul Dolj. Acesta era un ţăran mai dezgheţat. Avea pe lângă
clasele primare şi două clase de gimnaziu. A ajuns agent fiscal, încasa
impozitele agricole de la oameni. Sigur că pe vremea aceea, pe vremea
dictaturii comuniste, şi un astfel de om trebuia luat în colimator, urmărit
după deviza: „Eşti cu noi, e bine, nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră!".
Asta era regula, bolşevicii au introdus acest dicton în 1916. Nicolae a
constatat că pe urmele lui sunt agenţi, prin case, informatori şi a făcut
imprudenţa de a vorbi, ici-colo, ceva împotriva comunismului şi din această