Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
30<br />
<strong>Constantin</strong> <strong>Hrehor</strong><br />
stat de vorbă cu Săvuleţ, deşi nu prea era dispus. Dar am stat acolo trei<br />
nopţi cu el şi trei zile. Şi într-una din nopţi a mers Pachiţa la Ionică şi l-a<br />
anunţat să vină la noi. Să vină ziua, să nu vină noaptea. Şi într-una din zile,<br />
Ionică a venit pe uliţă, obişnuit, a intrat în casă, din casă a trecut printr-o<br />
uşă secretă în grajd şi s-a urcat la noi în pod, cu Pachiţa. Ionică a dat mâna<br />
cu el. Săvuleţ era un băiat tânăr, avea 19 ani. I-a vorbit:<br />
- Măi Săvuleţ, uite ce e, eu am aranjat cu Varvara ca şi fratele meu să<br />
fie cu tine. De un an de zile e şi el pribeag prin munţi. Şi-i mai greu să fiţi<br />
singuri. Eu am să vă ajut. Vă voi duce mâncare, fratele tău mă cunoaşte<br />
bine şi tu mă cunoşti destul de bine. E mai bine să fiţi amândoi şi zic să<br />
rămâneţi împreună..."<br />
După un timp de discuţii în taină, cu fratele meu şi cu mine, Săvuleţ,<br />
pentru că ştia că am fost militar, m-a suspectat din umbră. Se temea să nu<br />
fac jocul Securităţii. Ion, fratele meu, l-a încredinţat că nu am nici un scop<br />
dubios, că am fost aruncat din armată. Greu, foarte greu s-a lăsat convins,<br />
în a treia noapte, cu alimente aduse de Ion pentru mine şi cu un rucsac adus<br />
pentru Săvuleţ de către gazda Varvara, am ieşit şi am plecat pe drumurile<br />
noastre. Am urcat în drumul Ursoaiei, la Poiana Micului, am trecut dincolo<br />
până am ajuns la ceilalţi fraţi de pustietate...<br />
Cei din bordei s-au speriat când în loc de unul au văzut doi, adică pe<br />
Săvuleţ, cel aşteptat, împreună cu mine. Săvuleţ i-a asigurat râzând: „Să nu<br />
vă fie frică, e un consătean de-al meu, e ca şi noi." Eu aveam o pereche de<br />
pantaloni militari şi asta i-a derutat şi m-au suspectat multă vreme.<br />
După aceea am vorbit eu cu ei, am făcut planuri - eu eram iniţiatorul<br />
planurilor. S-au liniştit. Aşa că am rămas toţi patru acolo. Deci asta se<br />
întâmpla în '50 deja, că eu în '49 am plecat în munţi, în '50, primăvara. Am<br />
venit de Paşti, în primăvara lui '50. Făceam planuri pentru anumite acţiuni.<br />
N-am să pomenesc însă planurile lor şi sistemul lor de acţiune. Lucru cu<br />
care, nefiind de acord, am preferat mai bine să rămân singur, decât să iau<br />
parte la acţiunile acelea (...). Dar cum să scap într-o noapte n-am dormit<br />
deloc, m-am frământat cum să procedez să ies dintre ei. A doua zi am venit<br />
cu o propunere:<br />
- Măi fraţilor, eu am un plan. Acuma dumneavoastră îl aprobaţi, ori<br />
nu... Noi vom acţiona aici cum aţi spus dumneavoastră. Dar trebuie să ne<br />
gândim. Eu am fost militar, v-a spus Săvuleţ, nu-i nici un secret. Eu<br />
stăpânesc planurile foarte bine, după strategia militară, eu cunosc sistemul<br />
de acţiune, cum aş proceda eu dacă aş fi în locul celor care ne urmăresc.<br />
Noi acţionăm aici, facem şi dregem, dar imediat le atragem atenţia şi ei<br />
năvălesc aici. Nu-i normal ca noi să părăsim zona şi să mergem în zona<br />
mea spre Rădăuţi Părăsim Gura Humorului, mergem la Suceviţa, acolo ne<br />
aranjăm condiţiile de alimentare, pentru că noi vom sta două, trei luni de<br />
zile acolo, sigur. Vom fi liniştiţi, iar ei, înnebuniţi, ne vor căuta aici. După