Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

288
Constantin Hrehor
am zis şi eu în zeflemea.
~n fine, a început percheziţia care s-a terminat pe la ora două, în plină
noapte. Totul, totul a fost scuturat, au umblat şi în legătura cu ciorapi care
erau cu firele scoase. N-au găsit nimic. Nu aveau ce.
- Vatamaniuc, tu ai un căsoi în Ştefan cel Mare, ia cheile şi mergem
acolo.
- Da, domnilor.
Am luat cheile şi, cu ei în maşină, pe strada Ştefan cel Mare. Am
ajuns, am descuiat, am intrat. Eu vândusem de acolo mobila, luasem toate
lucrurile de acolo, tablourile, tot, tot, pentru că voiam să vând casa. Casa
era o moştenire de la un colonel. Am avut grijă de el în închisoare şi în
afară opt ani şi mi-a dat casa aceea mie. N-avea nici un fel de rude. Casa,
cu mobilă cu tot mi-a dat-o mie.
- Vatamaniuc, ai patru camere, două bucătării, o casă mare. ~n
căsoiul ăsta, colonelul sigur ţi-a lăsat un pistol...
- Dle colonel, iertaţi-mă, am să vă spun ceva: mai prost colonel ca
ăsta, eu n-am văzut în viaţa mea.
- Cum poţi să spui aşa ceva
- Da. Vedeţi groapa asta din curte Aici a aruncat decoraţia germană
«Vulturul de aur», decoraţie din aur masiv. Când a ieşit la pensie, gamela,
bundiţa, cojocelul s-a dus şi le-a predat. Nimic, nici un ac de la unitate n-a
vrut să păstreze, inclusiv decoraţia germană. Pistol Ăsta pistol Gamela
s-a dus şi a predat-o, nu pistolul!
- Bine, vedem noi.
Când am ieşit de acolo erau zorii zilei. O noapte, în 1987, cu
colonelul Calupca şi cu colonelul Bostan. Am ieşit în stradă.
- Tovarăşe colonel, banditul ăsta a venit cu traista-n băţ din
Bucovina. Stă în buricul Bucureştiului, în str. Doamnei, şi are căsoiul ăsta
în Ştefan cel Mare. Eu zic să-i luăm imobilul şi să facem aici ori o grădiniţă
pentru copii, ori pentru nişte bătrâni ceva...
- Da, sigur că da! Trimite-l înapoi în Moldova, la el, acolo..."
Eu intervin repede:
- Dle colonel, eu mă bucur tare că mă trimiteţi acolo, dar să nu mă
trimiteţi aşa, oricum. Trimiteţi şi o adresă la Securitatea din Rădăuţi să mă
primească, căci cei de acolo au vrut să mă omoare, au trimis oameni după
mine, m-au chemat la vânătoare şi mi-au spus după aceea aşa: «Banditule,
du-te oriunde în ţară, aici nu mai stai!» Şi dumneavoastră mă trimiteţi
înapoi acolo Vă rog, puneţi-mă într-un avion, paraşutaţi-mă în pustiul
Sahara şi faceţi-mi o vizită peste zece ani. Voi fi mai bogat ca aici, pentru
că omul sfinţeşte locul, dle colonel! Dumneavoastră spuneţi că am un căsoi,
că am venit cu traista-n băţ, dar de ce nu ştiţi dumneavoastră că eu, care
sunt de zeci de ani în Bucureşti, n-am intrat într-o cârciumă Asta e, dle