Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
mă topesc de urât;/ Doamne, ce gânduri mă bat/ Ca pe cel mai blestemat,/
Mă doresc acasă foarte,/ Nu-mi da, Doamne, aici moarte,/ Căci aici e traiul
rău,/ Du-mă, Doamne-n satul meu".
Paginile care urmează sunt atinse, ici-colo, de creionul chimic ori de
cerneală neagră. Interesant este „pomelnicul" celor capturaţi din Compania
12, în zilele de 25 şi 26 octombrie, un număr de şaizeci de oameni din
diferite localităţi din Bucovina: de la Suceviţa (Ifrim Teaciuc, Nichifor
Hrehorciuc şi Ieremia Corjân), de la Clit, Vicov, Frătăuţi, Arbore, Brodina,
Humor, Rădăuţi, Horodnic, Câmpulung, Straja, Solea, Sadova, Climăuţi,
Dragomirna, Buninţi-Mihoveni, Botoşana, Mănăstioara, Milişăuţi, Cuciuru
Mare, Comăneşti şi Berchişeşti, din cealaltă parte a Sucevei.
Jurnalul propriu-zis este emoţionant, începe astfel: „Plecarea mea la
Război, din l august, la 25 octombrie 1914. ~n 3 august m-am îmbarcat în
mondur împărătesc, în oraşul Rădăuţi, şi am şezut la Rădăuţi nouă zile şi în
aceste nouă zile am ţinut douăzeci şi patru de ore de [termen german,
probabil cursuri pregătitoare - n.m.]. Şi în 10 august am jurat la steag, în 11
august am plecat pe jos la Hladik [Dorneşti - n.m.]. Şi la Hladik ne-am suit
pe tren şi am mers la Cernăuţi. Şi acolo ne-am coborât jos şi am stat trei
zile. Şi după trei zile am mers la hrănită [graniţă - n.m.] la Noua Suliţă şi
era aşa o căldură că îmbrăcămintea pe noi era toată spumă; mulţi soldaţi
cădeau la pământ de căldură şi de greutatea ce era. Şi mergând prin satele
Mahala, Boian, stătea norodul, cu mic, cu mare, tineri şi bătrâni, cu vase cu
apă şi dulceţuri şi le dau soldaţilor ca să-şi răcorească arsura ce-o aveau; ei
aveau milă la norod când ne vedeau că suntem aşa de negri de la colb şi de
spumele ce curgeau de pe noi. Şi am mers până la hrănită la Noua Suliţa
şi-am şezut două zile şi o noapte (...) şi n-am dormit defel, am păzit
[neştiind de unde poate] veni Neprietenul [această expresie, sinonim al
vrăjmaşului, duşmanului etc. e un arhaism excepţional, o rostire
înţelegătoare, creştină -n.m.]".
Soldatul Ieremia Corjân consemnează apoi, în detalii semnificative,
pregătirea pentru intrarea în confruntarea militară: „Dimineaţa, când să
mergem la cafea, în loc de cafea ne-am pomenit cu şrapnele ce ni le
trimiteau ruşii din canoane [tunuri - n.m.]. ~n loc de cafea s-a deschis un foc
aşa de grozav încât nimeni nu poate să creadă, numai aceia care au fost
acolo. Şi s-a deschis focul, duminică dimineaţa la ora 4, şi a ţinut până la
ora 7 seara..." înaintarea împotriva Neprietenului este surprinsă astfel: „Am
mers prin ploaie de plumbi asupra lui, n-am căutat gard, nici apă, nici
pâraie, nici râpile ce erau pe acolo. Şi am ieşit pe o câmpie largă şi ne-am
întâlnit cu Regimentul 41 (...) şi am început a strânge morţii şi răniţii de pe
câmpul de luptă, şi am dormit acolo, şi a doua zi am stat până am îngropat
morţii. (...) Când am intrat în Cernăuţi ne-am îngrozit de norod ce era prin
oraş (...) şi când am fost prin dreptul monumentului Mariei Tereza s-au
13