Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Muntele</strong> m\rturisitor<br />
mă topesc de urât;/ Doamne, ce gânduri mă bat/ Ca pe cel mai blestemat,/<br />
Mă doresc acasă foarte,/ Nu-mi da, Doamne, aici moarte,/ Căci aici e traiul<br />
rău,/ Du-mă, Doamne-n satul meu".<br />
Paginile care urmează sunt atinse, ici-colo, de creionul chimic ori de<br />
cerneală neagră. Interesant este „pomelnicul" celor capturaţi din Compania<br />
12, în zilele de 25 şi 26 octombrie, un număr de şaizeci de oameni din<br />
diferite localităţi din Bucovina: de la Suceviţa (Ifrim Teaciuc, Nichifor<br />
<strong>Hrehor</strong>ciuc şi Ieremia Corjân), de la Clit, Vicov, Frătăuţi, Arbore, Brodina,<br />
Humor, Rădăuţi, Horodnic, Câmpulung, Straja, Solea, Sadova, Climăuţi,<br />
Dragomirna, Buninţi-Mihoveni, Botoşana, Mănăstioara, Milişăuţi, Cuciuru<br />
Mare, Comăneşti şi Berchişeşti, din cealaltă parte a Sucevei.<br />
Jurnalul propriu-zis este emoţionant, începe astfel: „Plecarea mea la<br />
Război, din l august, la 25 octombrie 1914. ~n 3 august m-am îmbarcat în<br />
mondur împărătesc, în oraşul Rădăuţi, şi am şezut la Rădăuţi nouă zile şi în<br />
aceste nouă zile am ţinut douăzeci şi patru de ore de [termen german,<br />
probabil cursuri pregătitoare - n.m.]. Şi în 10 august am jurat la steag, în 11<br />
august am plecat pe jos la Hladik [Dorneşti - n.m.]. Şi la Hladik ne-am suit<br />
pe tren şi am mers la Cernăuţi. Şi acolo ne-am coborât jos şi am stat trei<br />
zile. Şi după trei zile am mers la hrănită [graniţă - n.m.] la Noua Suliţă şi<br />
era aşa o căldură că îmbrăcămintea pe noi era toată spumă; mulţi soldaţi<br />
cădeau la pământ de căldură şi de greutatea ce era. Şi mergând prin satele<br />
Mahala, Boian, stătea norodul, cu mic, cu mare, tineri şi bătrâni, cu vase cu<br />
apă şi dulceţuri şi le dau soldaţilor ca să-şi răcorească arsura ce-o aveau; ei<br />
aveau milă la norod când ne vedeau că suntem aşa de negri de la colb şi de<br />
spumele ce curgeau de pe noi. Şi am mers până la hrănită la Noua Suliţa<br />
şi-am şezut două zile şi o noapte (...) şi n-am dormit defel, am păzit<br />
[neştiind de unde poate] veni Neprietenul [această expresie, sinonim al<br />
vrăjmaşului, duşmanului etc. e un arhaism excepţional, o rostire<br />
înţelegătoare, creştină -n.m.]".<br />
Soldatul Ieremia Corjân consemnează apoi, în detalii semnificative,<br />
pregătirea pentru intrarea în confruntarea militară: „Dimineaţa, când să<br />
mergem la cafea, în loc de cafea ne-am pomenit cu şrapnele ce ni le<br />
trimiteau ruşii din canoane [tunuri - n.m.]. ~n loc de cafea s-a deschis un foc<br />
aşa de grozav încât nimeni nu poate să creadă, numai aceia care au fost<br />
acolo. Şi s-a deschis focul, duminică dimineaţa la ora 4, şi a ţinut până la<br />
ora 7 seara..." înaintarea împotriva Neprietenului este surprinsă astfel: „Am<br />
mers prin ploaie de plumbi asupra lui, n-am căutat gard, nici apă, nici<br />
pâraie, nici râpile ce erau pe acolo. Şi am ieşit pe o câmpie largă şi ne-am<br />
întâlnit cu Regimentul 41 (...) şi am început a strânge morţii şi răniţii de pe<br />
câmpul de luptă, şi am dormit acolo, şi a doua zi am stat până am îngropat<br />
morţii. (...) Când am intrat în Cernăuţi ne-am îngrozit de norod ce era prin<br />
oraş (...) şi când am fost prin dreptul monumentului Mariei Tereza s-au<br />
13