Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

84
Constantin Hrehor
corpul ei de lucru. Atunci, căpitanul Cârnu l-a luat şi l-a dus cu el la
Rădăuţi.
- Vasile, noi trebuie să-ţi dovedim că ce vorbim este adevărat. Noi nu
suntem aşa cum vorbeşte populaţia. Noi avem cuvânt şi uite ce e: te duci
acasă, la familia ta.
Este adevărat că Motrescu a venit acasă. Dar aici e o altă chestie:
Motrescu n-a fost decât nadă pentru ceilalţi confraţi, să se predea şi ei.
Acuma-i întrebarea: a ştiut sau n-a ştiut Motrescu de scopul Securităţii Eu
nu ştiu. Deşi am stat mult timp cu Motrescu, el nu ne -a spus treaba asta. Eu
nu ştiu dacă Motrescu a ştiut sau nu. Dar cert este că soţia lui Cenuşă, care
ţinea extraordinar de mult la Constantin, soţul ei, pe care l-a cunoscut la
Cernăuţi, când era servitoare la nişte familii înstărite, a dorit ca alesul ei să
părăsească munţii. Şi i-a şi spus:
- Costică, Vasile Motrescu e liber, s-a predat, e bine să te predai şi tu.
- El nu poate fi liber, femeie. El e păzit acasă. Chiar dacă îl vezi
dimineaţa şi seara, nu-i liber...
~ntr-o zi a îndrăznit Maria să-l viziteze pe Vasile şi să-l întrebe:
- Dumneata, domnule Vasile, eşti liber
- Cum vezi, i-a răspuns cu subînţeles Motrescu.
Deşi aparent era liber, adevărul era de partea lui Cenuşă, Vasile era
într-o continuă supraveghere. Şi era mereu întrebat la post dacă a avut sau
nu legătură cu Cenuşă sau cu Pătrăuceanu. Vasile era foarte diplomat, când
avea ceva de vorbit părăsea casa. ~şi lua coasa în spate şi vorbea acolo cu
cei ce îi puneau întrebări speciale. Aşa mi-a vorbit şi mie:
- Am mers la coasă, cu ceva mâncare la mine. Am bătut coasa, am
mâncat, am tras câteva brazde şi un pui de somn. Apoi iarăşi am tras la
coasă şi pe seară am coborât fluierând la vale. Nu ştiu dacă am fost urmărit,
dacă a stat cineva în pândă, dacă am fost păzit, oricum, nimeni nu mi-a ieşit
înainte. Ştiu că nu după mult timp şi Cosma şi Constantin au trimis scrisori,
întrebând Securitatea: dacă ne predăm, care e soarta noastră La care, se
înţelege, numai un singur răspuns se putea primi - libertatea. S-a căzut de
acord asupra unei zile anume şi, aproape de fabrica de sticlă din Putna,
apăru o maşină. Un căpitan şi şoferul, neînarmaţi. Cei doi, Cenuşă şi
Pătrăuceanu, au coborât cu armele în mâini, li s-a deschis portiera, au intrat
în maşină şi au ajuns la Rădăuţi. Au predat armele, în noaptea următoare a
fost ridicat şi Vasile Motrescu.
- Bine, bravo băieţi, bine aţi făcut, le-au spus perverşii din sediul
Securităţii; aveţi libertatea, dar trebuie să daţi declaraţie să vedem şi noi pe
unde aţi fost, ce aţi făcut, la stâni, la cabane, de unde v-aţi procurat
alimente. Să ne spuneţi pe unde e banda lui Vatamaniuc...
S-au aflat atunci zeci de oameni cinstiţi care i-au sprijinit cu
mâncare. A avut loc procesul, şi-a intrat în atribuţiuni Tribunalul mare de la