Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

266
Constantin Hrehor
- Ce cauţi aici
- Cum ce caut aici Am în primire magazia.
- Cum în primire La o parte! Şi iarăşi înjură nervos.
- Dle colonel, vă rog frumos, nu mă înjuraţi, vedeţi-vă de treabă şi
lăsaţi-mă. Eu aici am răspundere. Vreţi să mă băgaţi în puşcărie Lăsaţi-mă
în pace să-mi fac treaba.
S-a dus la grup şi a cerut să fiu schimbat. Nu ştiau nici aceia de ce şi
nici eu de ce. Avea un nepot pe care vroia să-l aducă în Bucureşti, să facă
seralul, iar pentru asta trebuia să aibă serviciu. Voia să-l pună în locul meu
la magazie. Cei de la grup nici nu voiau să ştie. Dar ce putea face grupul
faţă de trust şi mai ales faţă de Securitate Mă cheamă dna Bubuiceanu şi
inginerul:
- Dle Vatamaniuc, ce facem Ticăloşii ăştia de la Trust au spus să dai
în primire.
- Dumneavoastră ştiţi. Eu nu mă pot opune. Ştiţi cine sunt.
- Ştim. Pe noi nu asta ne interesează, pe noi ne interesează să meargă
treaba bine şi dacă merge, suntem mulţumiţi. Dna Bubuiceanu, ce facem
Să vorbiţi cu soţul.
Soţul ei era inginer, directorul a două fabrici de cărămidă, lângă
Bucureşti, care aprovizionau şantierele, om cu putere.
- O să vorbesc cu soţul, încuviinţă ea.
A intervenit însă colonelul şi planul lor binevoitor a căzut.
- Vatamaniuc, afară cu banditul!
Stresul a durat o lună. Ce trebuia să fac Sâmbăta trebuia, regulat, să
dau drumul la oameni, să semnez, să închei actele magaziei. Eram foarte
preţuit de muncitori; deseori încheiam şantierul înainte de termen şi lăsam
oamenii să respire, iar inginerul era surprins de abilităţile acestea, ca şi
atunci când, recuperând materialele rămase după închiderea lucrărilor, le
introduceam din nou în magazie şi nu ieşeam în lipsă niciodată. Şefului îi
plăcea şi curăţenia de care ne îngrijeam, nu avea nici un cuvânt de reproş.
Dar sosi... sentinţa. Dna contabil-şef îmi spune:
- Dle Vatamaniuc, nu mai putem, trebuie să dai în primire.
- Dau, doamnă. Când hotărâţi dumneavoastră.
- Dle Vatamaniuc, e în ordine magazia
- ~n ordine, la orice oră, dna Bubuiceanu.
- Dle Vatamaniuc, cum stăm, ai ceva lipsuri
- Aici vreau să vă spun ceva doamnă: nu stăm bine...
- Ce Ai lipsuri
- Nu. Am plusuri.
- Cum
- Am vreo zece mii de cărămizi, am ciment în plus, am nişte scânduri
şi nişte instalaţii sanitare."