Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
istoria se repetă, şi astăzi NATO pune condiţii pentru aderare şi
compromisurile, după cum se ştie, sunt sângele politicii...
Aşadar din Gherla a ieşit ultimul lot. Nu ştiu dacă a ajuns acasă
maiorul Aurel Sâmbătă din Cluj, care acum îmi vine în memorie. Bietul! A
fost prizonier în Rusia, în 1942; lăsase acasă o fetiţă de doi ani şi era
sfâşiat, demoralizat, neîncrezător dacă fiica, după atâta detenţie îl va
recunoaşte. A fost predat autorităţilor române de un colonel rus, la Socola,
în Iaşi, însoţit de un tren cu uşile deschise, cu asigurarea că la întoarcerea în
ţară va fi liber.
OMUL HĂITUIT
C.H.: Desigur, Constantin Ţinu Mihailescu are conturul unui
personaj special în păienjenişul ultimelor zile din biografia Dvs. de
partizan. Interesant că acest om, voinic, vorbăreţ şi deprins cu o anume
evlavie, om pe care l-am cunoscut bine, în ultimii ani, deşi a declanşat un
conflict de familie, a decis să doneze Bisericii o bună bucată de pământ pe
care s-a şi zidit un schit. Dania aceasta o fi având înţelesul unei
răscumpărări
Gv.V.: Eu l-am acuzat grozav în proces pentru că ştiam manevrele
lui şi pentru că nu era arestat ca şi ceilalţi. Ipostaza aceea însemna că era
favorizat pentru ceva. Securitatea a greşit, nearestându-l. L-a descoperit
vinovat pentru prinderea noastră. A fost adus ca martor al acuzării şi lăsat
ca şi cum nu ar fi avut nici o pată.
El i-a dat cojocul lui Marciuc şi i-a spus: „Stai aici, să nu pleci
nicăieri, căci o să cazi. Nu eşti înarmat, nu ai nimic, stai aici că vine Gavril
şi te ia." I-a dat mâncare şi l-a oblojit lângă foc.
Când preşedintele tribunalului a auzit aceste cuvinte, a ordonat g ărzii
să-l aducă în boxă. ~n urma acelei hotărâri era în boxă cu noi, într-a opta zi
de proces. Procesul a ţinut zece zile. Lui nu i se dădea aceeaşi mâncare de
cazan, avea un alt regim, însă, fiind acolo, a văzut cum trăiesc oamenii faţă
de soarta cărora era responsabil. Interesant, în urechile şi în inima lui s-au
auzit răspicat rostite sentinţele: Motrescu, în contumacie, muncă silnică pe
viaţă, zece ani, doisprezece ani, cutare atâta şi atâta, iar când i s-a strigat
numele, s-a făcut pronunţarea „achitat". A fost scos din boxă, i s-au dat
şireturile de la bocanci şi a plecat acasă. Nu ştiu dacă cineva din comuna
Marginea a murit în închisoare, ştiu însă că de la Suceviţa a murit Ieremia
Cazacu, arestat mai târziu, pentru Motrescu, iar mai târziu un nepot de-al
lui, cărbunar, cu mână ciungă. Poate că pământul dat întru pomenire şi
249