16.02.2015 Views

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

134<br />

<strong>Constantin</strong> <strong>Hrehor</strong><br />

Traian Burcescu, şeful Biroului II, birou principal în armată, ocupându-se<br />

cu informaţiile şi contrainformaţiile, cu spionajul şi contraspionajul. Acesta<br />

a trecut şi prin Moscova, prin închisoarea Liubliana, cu Antonescu. Voi<br />

reveni pe parcursul relatărilor la această personalitate cu care am stat mult<br />

de vorbă şi care mi-a făcut confidenţe cutremurătoare. Mai departe era<br />

generalul Teodorescu, zis „Ancara", numit aşa fiindcă în timpul războiului<br />

a fost ataşat militar la Ankara, în legătură cu inspectorii de poliţie Cuptor şi<br />

Vasile Popescu. Era tot acolo şi doctorul Cornea din Făgăraşi, căsătorit cu<br />

fiica profesorului Epifanie Boga din Botoşani, care, împreună cu alţi<br />

intelectuali, medici, profesori, a fost atras într-o organizaţie înfiinţată în<br />

nordul ţării de către profesorul Faliboga; acesta din urmă, fiind descoperit,<br />

a fost condamnat la moarte şi comutat la muncă silnică pe viaţă. Cam toţi<br />

din celula 4, secţia l Jilava aveau această condamnare.<br />

Aici erau şi patru unguri, extrem de porniţi împotriva românilor,<br />

şovini feroce, pe toţi îi chema Naghi, Eugen, Ioşca, Samuilă şi încă unul<br />

căruia nu ştiu cum îi zicea, dar îmi aduc aminte că mai era şi un al cincilea,<br />

nebun complet, foarte periculos, care se numea Vasile Ţărţu. Şi acesta era<br />

răzbunător, foarte antiroman; nu permitea să i se spună pe numele...<br />

românesc, ci să i se zică Ţârţ Vas. Urla, înjura, vorbea nebunii, se urina în<br />

palme şi bea; sărea la geam, vorbea stricat româneşte, în 1940, când s-a<br />

cedat Ardealul, timp în care s-a născut, era într-o familie românească, dar<br />

cum s-a maghiarizat, acolo, în Satu Mare, nu ştiu.<br />

Cu Ioşca Naghi eram prieten. ~n fine, când am fost întrebat de<br />

gardian de câte locuri dispune celula, eu am răspuns: un pat. Atunci l-au<br />

aruncat în celulă pe Gheorghe Cazacu a lui Onofrei, îl aduceau de la<br />

Văcăreşti. Era gazda mea, un om la care am ţinut enorm, omul care, cum<br />

am spus, a schimbat idila mea într-o dramă.<br />

- De unde vii, Gheorghe<br />

- De la Văcăreşti.<br />

- Pentru ce ai fost acolo<br />

- Am fost bolnav de plămâni. Eu aici dacă stau mor, Gavrile...<br />

- Te băgăm în infirmerie."<br />

~l înţeleg, îi dau patul, stau de vorbă cu el. Dimineaţa primim<br />

cafeaua, suta de grame de pâine. Raportez: „Domnule plutonier, celula<br />

numărul patru - 32, 33, la ordinele dumneavoastră!". Gardianul verifică<br />

gratiile cu ciocanul, cercetează:<br />

- Le-ai numărat<br />

- Da. Avem ceva de raportat. -Ce<br />

- Avem un bolnav de plămâni, a venit de la Văcăreşti. Vă rugăm să<br />

fie internat în spital.<br />

Jilava avea o infirmerie cu patru camere. Era acolo un doctor deţinut,<br />

dr. Ştefănescu, foarte, foarte bun. Gheorghe îl cunoştea, căci înainte de a fi

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!