Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

134
Constantin Hrehor
Traian Burcescu, şeful Biroului II, birou principal în armată, ocupându-se
cu informaţiile şi contrainformaţiile, cu spionajul şi contraspionajul. Acesta
a trecut şi prin Moscova, prin închisoarea Liubliana, cu Antonescu. Voi
reveni pe parcursul relatărilor la această personalitate cu care am stat mult
de vorbă şi care mi-a făcut confidenţe cutremurătoare. Mai departe era
generalul Teodorescu, zis „Ancara", numit aşa fiindcă în timpul războiului
a fost ataşat militar la Ankara, în legătură cu inspectorii de poliţie Cuptor şi
Vasile Popescu. Era tot acolo şi doctorul Cornea din Făgăraşi, căsătorit cu
fiica profesorului Epifanie Boga din Botoşani, care, împreună cu alţi
intelectuali, medici, profesori, a fost atras într-o organizaţie înfiinţată în
nordul ţării de către profesorul Faliboga; acesta din urmă, fiind descoperit,
a fost condamnat la moarte şi comutat la muncă silnică pe viaţă. Cam toţi
din celula 4, secţia l Jilava aveau această condamnare.
Aici erau şi patru unguri, extrem de porniţi împotriva românilor,
şovini feroce, pe toţi îi chema Naghi, Eugen, Ioşca, Samuilă şi încă unul
căruia nu ştiu cum îi zicea, dar îmi aduc aminte că mai era şi un al cincilea,
nebun complet, foarte periculos, care se numea Vasile Ţărţu. Şi acesta era
răzbunător, foarte antiroman; nu permitea să i se spună pe numele...
românesc, ci să i se zică Ţârţ Vas. Urla, înjura, vorbea nebunii, se urina în
palme şi bea; sărea la geam, vorbea stricat româneşte, în 1940, când s-a
cedat Ardealul, timp în care s-a născut, era într-o familie românească, dar
cum s-a maghiarizat, acolo, în Satu Mare, nu ştiu.
Cu Ioşca Naghi eram prieten. ~n fine, când am fost întrebat de
gardian de câte locuri dispune celula, eu am răspuns: un pat. Atunci l-au
aruncat în celulă pe Gheorghe Cazacu a lui Onofrei, îl aduceau de la
Văcăreşti. Era gazda mea, un om la care am ţinut enorm, omul care, cum
am spus, a schimbat idila mea într-o dramă.
- De unde vii, Gheorghe
- De la Văcăreşti.
- Pentru ce ai fost acolo
- Am fost bolnav de plămâni. Eu aici dacă stau mor, Gavrile...
- Te băgăm în infirmerie."
~l înţeleg, îi dau patul, stau de vorbă cu el. Dimineaţa primim
cafeaua, suta de grame de pâine. Raportez: „Domnule plutonier, celula
numărul patru - 32, 33, la ordinele dumneavoastră!". Gardianul verifică
gratiile cu ciocanul, cercetează:
- Le-ai numărat
- Da. Avem ceva de raportat. -Ce
- Avem un bolnav de plămâni, a venit de la Văcăreşti. Vă rugăm să
fie internat în spital.
Jilava avea o infirmerie cu patru camere. Era acolo un doctor deţinut,
dr. Ştefănescu, foarte, foarte bun. Gheorghe îl cunoştea, căci înainte de a fi