Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Muntele</strong> m\rturisitor<br />
nimeni nu bănuieşte că vom fi acolo, mai ales de Paşti... Am pregătit<br />
terenul în aşa fel încât ne vom strecura fără probleme.<br />
- Dar pe unde Trebuie de mers pe uliţă, drumul acela e periculos. Se<br />
intră pe poartă în curte, în curte poate fi un copil de-al lui Costan", vorbi<br />
îngrijorat Gheorghe.<br />
- Staţi aşa, fraţilor, am aranjat totul. Cu mine mergeţi, i-am încurajat<br />
eu.<br />
Cu greu i-am convins. Am venit prin livadă după ce s-a înnoptat, mai<br />
erau două zile până la Paşti. Am dat scândurile acelea la o parte, le-am lăsat<br />
înapoi, am coborât încet râpa, am deschis portiţa şi am intrat în curticica<br />
din spate, am venit la geam, am tras de geam... Mateienii, uluiţi, cu mare<br />
încredere în mine, se simţeau acum în siguranţă. Unde am fost cu ei au<br />
văzut la mine multă şmecherie, multă precauţie, mută vigilenţă, multă<br />
dibăcie. Geamul era jos. Am sărit eu mai înainte, după aceea l-am urcat pe<br />
Gheorghe şi pe Ion. Am intrat în cămară. Ne uitam unul la altul; în casă nu<br />
s-a simţit că ar fi cineva. Eu am stat la uşă şi am ascultat să nu fie cineva<br />
străin. Era linişte. La un moment dat am auzit uşa, a intrat Glicheria, venise<br />
de la Costan.<br />
- Dar unde ai stat atâta întrebă Avram.<br />
- La Costan am stat.<br />
- Ce-ai făcut<br />
- La el am să coc..., am făcut şi-am dres. Doar facem pregătirea<br />
pentru Paşti.<br />
- Bine, femeie, fă ceva să mâncăm şi hai să ne culcăm, că toată ziua<br />
ai muncit, de dimineaţă...<br />
- Am gata, să încălzesc doar...<br />
Erau numai ei amândoi. Am deschis uşa încet şi am intrat singur.<br />
Avram: - „Ia uite-te, bată-te pietrele” - zicea el cuvântul acesta din când în<br />
când -, „când ai venit”<br />
- Acum jumătate de oră.<br />
- Şi unde ai stat<br />
- ~n cămară. Nu ştiam cine e în casă... Când a venit sora Glicheria şi<br />
a spus unde a fost, am luat seama că sunteţi singuri.<br />
- Erai în cămară<br />
- Da. Uite ce e, camuflarea ferestrelor pe care o practicăm de obicei<br />
aici nu-i bună. Geamurile acoperite pot atrage atenţia. Dar mai trebuie să-ţi<br />
spun ceva: nu sunt singur, am venit cu Mateienii, aşa cum ţi-am spus când<br />
ţi-am propus să sărbătorim Pastele acasă.<br />
- Unde sunt<br />
- ~n cămară.<br />
- Să vină încoace! Măi, băbucă, o strigă el pe Glicheria, dar ce ai stat<br />
atâta acolo...<br />
121
Change language