Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
170<br />
<strong>Constantin</strong> <strong>Hrehor</strong><br />
Gv.V.: Pe perioada anchetei a fost cel mai grav pentru că era zilnic.<br />
Iar în închisoare, când te prindea într-un pic de neregulă. Erai frânt de<br />
obosit şi flămând, extenuat. Dacă te aşezai pe pat şi te-a prins, erai călcat în<br />
picioare. N-aveai voie la pat. Sau, dacă era în gardă bestia, sigur urmau<br />
şapte zile la izolare. La izolare te îmbolnăveai de plămâni, la trei zile<br />
mâncăi o singură dată.<br />
M-au băgat în camera 5, în Jilava. Dar n-am stat mult. După vreo trei<br />
zile m-au scos. ~n timpul acesta nu mi-au tăiat lanţurile. M-au scos şi m-au<br />
dus la una din cele două izolări care erau între cele două secţii, în holul<br />
închisorii. Am spus că în prima perioadă, în celula 4, era generalul Gradin,<br />
era Vulcănescu... ~n celula 5 n-am stat mult. ~n celula 4 era un bănăţean,<br />
partizan din loturile lui Uţă, Domăşneanu de la Teregova. Se numea Ion<br />
Cioca. Era un bănăţean cu el, ştiu că nu vorbea nimic, era speriat, ştia ce-i<br />
aşteaptă. Cioca era un ţăran foarte guraliv şi nu avea nici o frică. I-au luat<br />
pe amândoi; Drăgan se numea celălalt. I-au luat într-o zi, i-au dus la<br />
Timişoara şi i-au împuşcat, deşi aveau muncă silnică pe viaţă. Erau<br />
condamnaţi de doi ani. S-au petrecut evenimentele din Ungaria şi<br />
Securitatea s-a sălbăticit, îi împuşca pe condamnaţii pe viaţă...<br />
~n celula 5 am stat cu generalul Ankara Teodorescu, cu generalul<br />
Buricescu. Pe aceştia doi îi ţin minte. La izolare i-am găsit pe amiralul<br />
Horia Măcelaru, pe generalul Jenescu, fost ministru al aerului şi pe<br />
colonelul Stere Marinescu, fost aghiotant al lui Antonescu, care l-a însoţit<br />
pe Antonescu la Hitler, la ultima întrevedere pe care au avut-o. Acest<br />
colonel ştia limba germană mai bine decât ştiu eu româna. De aceea l-a luat<br />
Antonescu pentru discuţii cu Hitler. S-a dus să protesteze că Hitler i-a luat<br />
o divizie de tancuri de la Iaşi. Antonescu, supărat foc, a mers repede la<br />
Hitler şi a bătut, aşa, cu pumnul în masă, vorbindu-i:<br />
- Furere, de ce mi-aţi luat divizia de tancuri de la Iaşi<br />
Dumneavoastră ştiţi că dacă eu deschid porţile de la Iaşi, bolşevismul se<br />
opreşte la Berlin<br />
Şi aşa a fost. După 23 august, la Berlin s-au oprit bolşevicii.<br />
Extraordinară a fost previziunea lui Antonescu faţă de Germania!<br />
- Domnule mareşal, luaţi loc. Vă spun unde am avut nevoie. Luaţi<br />
loc.<br />
~n cele din urmă Antonescu s-a aşezat pe scaun. S-a aşezat şi Hitler<br />
şi i-a spus:<br />
- Am avut nevoie urgentă de această divizie s-o duc în Polonia.<br />
Acolo a fost un atac grozav şi, ca să scurteze furia care avea în obiectiv<br />
Cehoslovacia, Hitler voind să oprească măcelul acolo, a luat divizia de la<br />
Iaşi. Acesta a continuat:<br />
- Domnule mareşal, dar spre România e în drum o divizie tot de<br />
tancuri, din Iugoslavia, în Iugoslavia nu mă mai folosesc de ea. Şi ca să o