Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

274
Constantin Hrehor
m-au dus la Securitatea Beldiman. O dată m-au dus noaptea, ningea, era
spre Crăciun. M-au ţinut până târziu, întrebări, probleme, sute de probleme.
Am intrat în arest şi n-am ştiut pe unde să ies. Când am încercat s-o iau
înainte mi s-a zis:
- Nu, nu! Acolo intri mâine, acolo vei petrece Crăciunul. Acolo intri
la beci. Dincoace...
Am luat-o la dreapta, n-am ştiut unde am intrat. Altădată mi-au făcut
percheziţia şi mi-au luat icoanele, o cutie de metal pe care o aveam de la
colonelul Popescu, care avea o cheie dublă, sofisticată, ca la un fel de casă
de bani. Avea la mijloc o gaură cu şurub, se putea prinde în pardoseală sau
în beton. Era foarte grea, groasă, albă, nichelată; foarte frumoasă. N-am
găsit cheia pentru moment. Mi s-a spus:
- Bine. Asta o luăm cu noi şi când vei veni cu cheia, să vedem ce e
înăuntru, vei lua-o înapoi.
Când am plecat în Bucovina am ascuns cheia, şi atunci n-am găsit-o.
Când m-am dus şi am luat cutia de la ei, colonelul Bostan, care era la etajul
V, în Bucureşti, m-a întrebat despre Securitate, de armament, de cutare, de
cutare...
Eu mă apăram, iar el vorbea continuu.
- Banditule! Ţine-ţi gura! Eu te întreb acum.
- Da, domnule colonel, dumneavoastră m-aţi întrebat şi eu vreau să
răspund.
- Răspunzi când ţi-oi spune eu."
Şi iarăşi mă acuza cu nişte chestii şi eu iar mă apăram... Ridicându-se
mi-a zis:
- Te arunc pe geam, acum!
M-am uitat la geam; nu erau gratii. Mă putea arunca pe geam: „S-a
sinucis!", avea să se spună. Această practică se întâmpla foarte des. Atunci
am spus:
- Gata, domnule colonel, nu mai vorbesc!
Şi n-am mai vorbit decât foarte puţin. Nu m-am mai apărat. Am
scăpat şi de acolo. Eu cred că el chiar avea intenţia să mă arunce pe geam.
Getuţa a avut, săraca, destule de suferit...
~ntâmplător am cunoscut în Bucureşti un general bucovinean,
originar din comuna Breaza. Se numea Biscan. Prin acest Biscan l-am
cunoscut pe doctorul Emil Căpraru, la Spitalul de copii „23 August", de la
Piaţa Muncii. Acest medic avea şi el vreo doi ani de închisoare; lui în
datorez angajarea în spital, într-un moment de cumpănă, când era să rămân
fără nici o slujbă, în spital am lucrat ca agent D.D.D. - dezinfectare,
deratizare, dezinfector, slujbă de bază într-un spital expus diverselor
contaminări. Dintr-un haiduc în munţi, am ajuns un „terorist" al microbilor
şi şobolanilor, aveam în primire o magazie a morţii, plină de otrăvuri, cu