Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

36
Constantin Hrehor
gând al celor nesupuşi, al fugarilor, era să-şi găsească armele. Preferau să
moară în munţi, cu mâna pe armă, decât în închisorile comuniste inumane.
Sigur, momentul oportun, aşteptat, a întârziat. S-au făcut greşeli de neiertat,
erori oribile. Un moment de neatenţie a costat libertatea a sute de oameni în
Vrancea - satele răsculate au fost doborâte de batalioanele de securitate...
Ioniţă Procopciuc i-a spus lui Ion că şi Gheorghe a fost găzduit la el
şi că îl va putea întâlni, căci va veni, pentru că alimentele pe care le-a luat
nu-i vor ajunge mai mult de o săptămână. Ion a aşteptat, Gheorghe a sosit.
S-au întâlnit, au luat alimente şi au plecat în munţi. Acum eu trebuia să mă
întâlnesc cu ei. Dar cum Deoarece eu nu ştiam unde sunt. Munţii sunt
mari. De la Putna până la apa Moldovei, o sută kilometri, de la noi de la
Suceviţa până la Câmpulung, alţi şaizeci-optzeci kilometri. Apoi tot numai
munţi şi păduri. Unde să-i cauţi Şi atunci, fratele meu Ion a vorbit cu
Vasile, cu unul din fraţii Mateienilor, din cei rămaşi acasă. Cu Neculai era
mai greu, căci acesta stătea mai mult prin păduri, cu doi boi şi două vaci la
păscut, unde mai făcea şi cărbuni. Vasile a spus:
- Ionică, eu nu ştiu de ei. Ce să-ţi spun Nu ştiu unde sunt.
Ionică i-a răspuns:
- Eu te întreb pentru că, trebuie să ştii, şi fratele meu Gavriluţă e pe
aici. Şi tare aş vrea să se întâlnească. Singurătatea e aspră în munţi. Eu îi
voi ajuta pe toţi, trebuie să-i ajut...
Vasile a rămas uluit.
- Cum, Gavriluţă e pe aici
- Da.
- Măi, atunci cum să... Eu o să mă întâlnesc cu fratele Neculai şi,
dacă află el ceva, eu am să-ţi spun. Dar cum să-ţi spun Că noi trebuie să
fim deosebit de atenţi. Dacă fratele tău Gavriluţă e aici şi fraţii Chiraş sunt
plecaţi, noi toţi suntem suspectaţi! Şi dacă ne observă cineva că noi ne
întâlnim şi discutăm, suntem bănuiţi şi urmăriţi..."
- „Dar eu ştiu cum", zice fratele Ionică. „Eu am pe cumnatul factor,
pe Vasile Cazacu. La factor vine toată lumea. Peste cinci zile am să fiu
acolo, unde locuieşte şi mama. ~n timpul ăsta, dumneata caută şi află de ei,
şi vino la factor, chipurile, să trimiţi o scrisoare sau să iei vreo
informaţie..."
După scurgerea timpului stabilit, Vasile îi spune:
- Ionică, eu am venit, dar fără rezultat. Nu am aflat nimic. Ei au luat
alimente de la nepotul lor şi s-au dus; nici Neculai, nici eu nu ştim unde
stau. Dar stabilim o nouă întâlnire peste vreo săptămână, căci l-am rugat pe
nepotul să lase vorbă unde sunt, pentru ca să ştim şi noi. Vom afla
într-acest timp. Ne întâlnim aici.
- Ne întâlnim la primărie, spune fratele Ion. Dumneata vii pentru o
problemă...