Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
m-am trezit, m-am întors la automatul şi Biblia care erau pe buza
prăpastiei. Recapitulând scenariul, văzând unde era înfiptă jumătatea
fagului şi cât de hidoasă era adâncimea prăpastiei, mi-am amintit de visul
care m-a bântuit cu un an înainte. Ce am visat Tatăl meu a plecat la
vânătoare - el era vânător adevărat - şi nu s-a mai întors. L-am aşteptat o zi,
două, mai multe zile. ~n pădure se întâmplau nenorociri, unii se împuşcau
din imprudenţă, alţii erau împuşcaţi de silvicultorii care îi urmăreau pe
braconieri. ~n vreo zece ani, îmi amintesc, au fost vreo patru-cinci cazuri de
acest fel.
Când cei duşi în munte întârziau peste răbdare, se organizau potere.
Şi în visul meu aşa se întâmpla - s-a organizat o poteră pentru aflarea tatălui
meu. Un număr mare de oameni din sat, om lângă om, o linie de oameni,
din Obcina Drăguşinului până la mine. Ultimul din şir, în stânga, eram eu.
Am ajuns la groapa aceasta şi când am privit în adâncul ei l-am văzut pe
tata spânzurat de o creangă uscată de fag. Arăta îngrozitor, în spânzurătoare
era numai capul şi şira spinării, restul oaselor erau în fundul văii. Am dat
alarma şi toţi cei care compuneau potera au venit la strigarea mea. Atunci
m-am trezit...
Acum, când am venit la automat şi Biblie, mi-am adus aminte de
acel vis, am privit în groapă şi mi-am închipuit oasele tatălui.
Episodul cu moartea din Spitalul Fundeni, consemnat, a fost o
revelaţie târzie. Parcă îl aud şi acum pe doctorul Luncan, profesor la Cluj,
cum a rostit mirat către studenţi: „Iată un om care trăieşte din dobândă, în
noaptea trecută şi-a terminat capitalul."
Şi după întâmplarea aceea am venit la bordei fără lemne. Era
întuneric. Eu am stat mult acolo, în „moarte" şi apoi, înviat, am plâns, am
citit psalmi.
- Unde ai stat până acum, Gavrile m-au întrebat fraţii, îngrijoraţi.
Eşti galben, ce s-a întâmplat
Le-am povestit totul şi le-am spus:
- Măi, oameni buni, luaţi aminte, cumpăna e de la Dumnezeu, dar şi
salvarea e de la El. Când vrea Dumnezeu să fii viu, nu mori! Gheorghe s-a
dus unde i-am spus că am avut încercarea, confruntarea cu moartea, a adus
pentru foc bucăţile din lemnul de care se lega visul şi clipa fatală...
C.H.: O premoniţie revelatoare, o întâmplare semnificativă...
Gv.V.: Am ţinut să intre în povestea aceasta pe care o scriem şi
acest... vis.
C.H.: Desigur Vasile Marciuc are individualitate; va fi prezent şi în
ultimul capitol al epocii Dvs. romantice. Căci de el depinde, cum am văzut,
într-o bună măsură, chiar drama Dvs.
Gv.V.: Voi povesti tot ceva legat de prezenţa personajului Vasile
Marciuc şi despre o întâlnire cu, paraşutiştii. Apoi, tot despre el, după
147