Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor
prietenul şi editorul operei lui Nicolae Steinhardt, şi, de asemenea, de la
poetul şi publicistul sucevean Dumitru Oniga (n. 1925), trecut prin
apocalipticele închisori din România, timp de nouăsprezece ani, eliberat la
7 mai 1964.
Iată câteva crâmpeie din rostirile acestui om cuminte, de o exemplară
conduită: „în neagra eră a ciumei roşii, în Penitenciarul Aiud, unde era cel
mai mare depozit de inteligenţe româneşti, aduse aici ca să fie nimicite,
sărbătorile noastre erau însoţite de un plus de tristeţe şi amărăciune dar şi
un prilej de o mai intensă rugăciune, de meditaţie şi de aduceri aminte. (...);
profesorul Traian Drăgoi din Burdujeni - Suceava, postea vinerea şi îşi
împărţea mâncarea cu cei din celulă. Mulţi nu-l înţelegeau şi îl sfătuiau că
în felul acesta îşi distruge sănătatea, el nu se clintea în credinţa lui în post şi
rugăciune (...)
~n timpul sărbătorilor, regimul se înăsprea, brutalităţile şi pedepsele
luau forme aberante iar în ajun de Crăciun sau de Vinerea Mare, la Paşti, în
ciorba noastră găseam oase şi fărâme de zgârci şi carne, pentru că se ştia că
atunci mulţi postesc (...)
~n preajma sărbătorilor de Crăciun, repetam toate colindele ce ni le
aduceam aminte şi învăţam şi de la cei cu care stăteam în celulă, colinde
din diferite regiuni ale ţării. (...)
Dintre ţările satelit URSS-ului, suntem ţara cu cele mai multe
victime, iar bătăile, schingiuirile şi crimele ce au avut loc în securităţile
noastre la anchete, reeducările prin tortură continuă zi şi noapte, ani de zile,
ce au avut loc la Piteşti, Gherla, Ocnele Mari, Canal şi în alte închisori şi
şantiere ale morţii, au depăşit orice fantezie diabolică. Această epocă
neagră va fi mereu o pată pe istoria noastră."
Dumitru Oniga „descătuşat de suferinţă prin iertare şi de tăcere prin
poezie" (Elena-Brânduşa Steiciuc) l-a cunoscut bine pe Radu Gyr, a auzit
versurile lui Nichifor Crainic, ale lui Fane Vlădoianu, Demostene
Andronescu şi Ion Caraion. A tipărit el însuşi, după eliberare, câteva cărţi
cu poezii tulburătoare. Cele mai frecvente poeme transmise din zid în zid
erau ale lui Radu Gyr, ale celui care a scris atât de creştineşte şi iertător
pentru toţi: „Ca semn de împăcare / Odihneşte morţii lin, / De veghe la
fiecare / Dă-le Doamne câte-un crin", poemele sărbătorilor şi emoţiilor
noastre răscolitoare.
COLINDA
A venit şi-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade alba nea
peste viaţa mea,
242
Pâlpâiri de stele.
Dumnezeu de sus
~n inimi ne-a pus
numai lacrimi grele,