Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
meu de la Craiova, care a fost militar. Culoarea cravatei nu a plăcut, era de
un kaki verzui... M-a oprit şi m-a întrebat: „Ce-i cu cravata asta O
cravată!", îi răspund. „Asta-i cravată civilă. îţi place să fii civil" Eu am
tăcut, nu am dat nici un răspuns. M-a lăsat şi a plecat; peste vreo cinci zile
am fost chemat şi mi-a fost adus la cunoştinţă că, în conformitate cu
articolul cutare - ordin al Marelui Stat Major, sunt trecut în cadrul
disponibil al armatei. Era în anul 1948.
De aici începe odiseea... Am spus răspicat adevărul despre ce era
Rusia faţă de România.
Căpitanul în discuţie, era un tip interogativ, conform misiei sale.
~ntreba deseori: „Mai are cineva vreo întrebare" L-am întrebat: „Tovarăşe
căpitan, care-i situaţia în Bucovina şi Basarabia De ce ne sunt înstrăinate,
oare nu sunt teritorii româneşti Am învăţat la şcoală că ne aparţin;
mărturie stau stâlpii de hotar puşi de Ştefan cel Mare - Tighina, Cahul,
Cetatea Albă şi toate celelalte cetăţi..." „Da, ai învăţat dumneata, dar
adevărul e că pe acestea le-a furat România de la Uniunea Sovietică, cu
mult mai înainte", îmi replică trădătorul propagandist. Ştiam bine cuvintele
baciului Moldovei: „Să ţii minte că aici e hotarul" şi vorbele din Sf.
Scriptură: „Să nu strămuţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi
(Deuteronom 19, 14)."
C.H.: Aţi fost exclus, propriu-zis, din armată... Şi trecut forţat în
disponibilul acesteia. Ce a urmat pentru tânărul în care vocaţia militară
începuse să fie evidentă Şi deranjantă.
Gv.V.: M-am orientat spre un şantier din Craiova. Lucram în haine
militare, nu aveam alte schimburi. ~n această situaţie, pe şantierul fraţilor
Andriescu, am fost reperat, am apărut suspect. Desigur, unii m-au şi
întrebat de situaţie, iar eu nu le-am ascuns nimic: am fost dat afară din
armată sunt bucovinean. Eram întrebat, în discuţiile cu muncitorii, ce-i
comunismul şi eu le răspundeam că e Antihristul pe pământ. Ce este
Bucovina şi Basarabia şi eu le spuneam că sunt teritorii româneşti
înstrăinate şi că nu se poate ca statele lumii civilizate, America, Anglia,
Franţa să lase hoardele păgâne în inima Europei creştine. Va veni ceasul, şi
nu prea târziu, când străinii dominatori vor fi scoşi din România şi ţara va fi
independentă şi liberă...
Când spuneam toate acestea mă gândeam la armata română, care a
întors armele şi la propaganda americană, care susţinea că s-a scurtat
războiul cu cel puţin şase luni datorită acţiunii României, a regelui Mihai,
salvându-se astfel zeci şi zeci de mii de vieţi omeneşti. Bazându-mă pe
acest merit extraordinar, am crezut că România îşi va căpăta toate
drepturile. ~n timp ce aveam aceste convorbiri, Securitatea mă căuta acasă.
Au avut loc schimbări: jandarmeria a trecut la Securitate. Miliţienii purtau
uniformă albastră, în ţară se efectuau arestări. Se ridicau potrivnicii
23