Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
existenţial. Acest om s-a născut în anul 1907, în satul Baineţ, lângă orăşelul
Şiret; a absolvit Teologia la celebra facultate din Cernăuţi (1933);
mitropolitul Nectarie l-a hirotonit preot. A păstorit în Broscăuţii Noi şi
Panca Storojineţ, în nordul Bucovinei, între anii 1933-1940, la Grăniceşti,
între anii 1940-1950, şi la Grămeşti, din 1950 până în 1958. Aici, umbra
malefică a unui confrate i-a retezat dreptul de slujire şi propovăduire
curajoasă a Evangheliei - timp de cinci ani a trebuit să-l mărturisească pe
Hristos de după gratii; a fost vertical, ca şi înaintea altarului, şi la Botoşani,
şi în Aiud, Gherla, Jilava, ca şi în gulagul de la Ostrov, muncind la digurile
care opreau revărsarea Dunării.
A suferit, în refugiu, alături de credincioşii din Calafindeşti, în 1944;
la vremea coacerii grâului, probabil prin august - îmi evocă momentul fiul
părintelui Casian, preotul profesor doctor în muzicologie Florin Bucescu -
păstorul se întorcea la Grăniceşti unde îl aşteptau dreptcredincioşii vii,
chinuiţi de război şi mizerie, dar mai ales mucenicii, cei morţi de tifos
exantematic. Şi nu numai aici, ci şi în satele vecine, Ţibeni, Satu Mare,
Dărmăneşti, Milişăuţi, Bălcăuţi, Calafindeşti. El însuşi s-a contaminat de
această plagă ucigătoare, dar Dumnezeu l-a păstrat pentru misia Sa sfântă.
~n acest timp, pe căruţă, pe proprii cai, alături de gospodarii locului, a dus
piatră pentru noua biserică pe care a ridicat-o până la nivelul ferestrelor.
Comuniştii au vrut să-l împiedice, i-au cerut cărămida ca să ridice din ea un
cămin cultural, chiar lângă fereastra casei parohiale, pe un teren proprietate
bisericească, abuziv însuşit de primărie. Casian s-a opus: „Mă, dacă vouă
vă trebuie cărămidă pentru cămin, faceţi-vă, cum am făcut şi eu!". Această
poziţie era considerată ca nesupunere şi de aici a început calvarul:
învăţătoarea Eufrosina, preoteasa, cu cei trei copii ai ei, a fost nevoită să se
mute pe Remezeu, în Vicovu de Jos, spre Putna, iar el, preotul, la începutul
anilor '50, trebuia să-şi lase turma şi să activeze în Calafindeşti, iubit şi aici
de credincioşi, desigur, dar veşnic regretat de gospodarii din Grăniceşti. E
de notat că părintele Casian, în '44, în timp ce oficia slujba învierii, a avut o
confruntare dură cu ruşii, care au venit în sat ca adevăraţi ocupanţi,
bezmetici de beţie şi dedaţi la jaf. Un soldat sovietic a intrat în biserica
veche din Grăniceşti şi a întins arma spre preot: „Strileai, batiuşka!", strigă
barbarul. Preotul îşi schimbă faţa, dar amintindu-şi Jurământul de la
hirotonire continuă să citească Evanghelia. „Campania pentru
colectivizare", această urgie care a pervertit mentalitatea castă a ţăranilor
noştri a găsit în părintele Casian un oponent declarat. Primarul
Grăniceştilor, un aservit propagandei comuniste, incult şi infatuat, cum sunt
mulţi dintre primarii noştri şi astăzi, porunci ca liturghia să se termine la
ora 10, în zile de sărbătoare. Casian însă ştia ce e în tipicul Bisericii şi nu a
făcut concesii. Şi, nu e de ascuns, nu puţini din cei cu har şi-au uitat
menirea pe vremea prigoanei, nu după apostolul Iubirii, Ioan, lucrând, ci
199