Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor
SIHĂSTRIILE
C.H.: Să intrăm în primul capitol dramatic al temerarului Gavril
Vatamaniuc, în momentul când, ca unul care vrea să îmbrăţişeze viaţa
monahală, renunţând la lumea comună, v-aţi logodit cu singurătăţile
primejdioase ale munţilor...
Gv.V.: Cum am spus, fratele Ion mi-a procurat tot ce îmi trebuia
pentru această alegere. Era ziua de 25 noiembrie - ziua mea de naştere. Am
hotărât să-mi sărbătoresc ziua în munţi, cu fratele meu Ion; am luat
rucsacele cu mâncare şi uneltele de săpat bordeie în pământ şi am ajuns în
munţi. Am ales această zi ca să fiu neîndurător cu mine. Să nu mă tenteze
ceva, fie zi de naştere, fie Pastile ori Anul Nou. Am trecut prin „Şoarecul"
şi am ajuns în muntele Vulturul, oprindu-mă pe o pantă sudică, să am soare
toată iarna. Am făcut un bordei; pământul îngheţat la suprafaţă ne grăbea.
Ziua săpam şi noaptea coboram după alimente, aşa se desfăşura vieţuirea
noastră în munţi. La bordeiul nou făcut am transportat de vreo patru ori
alimente. A început să ningă. Fratele Ion m-a ajutat să adun câteva lemne,
apoi m-a lăsat singur. „Mă duc să nu mă prindă zăpada, să nu-ţi las urme",
mi-a zis. Mi-a dat de grijă să-mi procur lemne. Le curmam noaptea cu un
ferăstrău coadă de vulpe şi le depozitam sub pat. Doi ţăruşi în faţă şi doi
ţăruşi în spate şi nişte bârne pe care am pus cetină, acesta era patul.
Bordeiul avea doi metri lungime şi tot atât de lungi erau lemnele tăiate. ~n
faţă aveam o sobiţă unde, noaptea, îmi făceam focul. Acolo am stat toată
iarna, singur, singur...
C.H.: Câţi ani aveaţi atunci
Gv.V.: 24 de ani. La 24 de ani m-au dat afară din armată... Ca să
revenim - când am intrat în primăvară, era gata-gata s-o încurc: am văzut că
mi se sfârşesc alimentele şi că iarna, aşa cum e în Bucovina, nu se mai duce
din munţi, în munţi iarna e tare greu, zăpezile-s mari, se iau târziu. De
Paşti, având aproape fruntea muntelui dezgolită de zăpadă, căci toată ziua
sta soarele deasupra, mi-am pierdut urma, strecurându-mă în vale până am
ajuns în casa fratelui meu. Până a mă întoarce cu provizii înapoi, Ion,
fratele meu, mi-a zis:
- Gavriluţă, am să-ţi fac legătura cu S\vuleţ" (acesta era un fiu de-al
lui Gheorghe a lui Savu, din încrengătura suceviţenilor Ion, Grigore, Vasile
şi Gin). S\vuleţ era deja în munţi din '44, alegând fuga în pustietăţile
codrului după momentul evacuării. De el nu ştia nimeni unde e. ~n munţi a
intrat în legătură cu unul Ghimici şi altul Flocea, din Gura Humorului -
28