Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
278<br />
<strong>Constantin</strong> <strong>Hrehor</strong><br />
suntem datori...<br />
C.H.: Subiectivismul nu-i condamnabil în literatura artistică, dar în<br />
memorialistică, în mărturisiri, obiectivismului trebuie să i se dea întâietate,<br />
chiar şi dacă adevărul e dur, chiar şi dacă e împotriva noastră, trebuie<br />
dezvăluit cu discernământ; ficţiunea poate masca un soi de ipocrizie,<br />
precum misticismul, un soi de sfinţenie...<br />
Să ne întoarcem acum din nou, după aceste întrebări şi răspunsuri<br />
inevitabile, reluate, reci, obsedante, la casa Dvs. din marginea Bucureştilor,<br />
la vremea când carnetul de muncă se închidea şi, ca orice cetăţean, asigurat<br />
social, aveaţi dreptul de a trăi liniştit, în pensie. Liniştit şi ca un om liber,<br />
de-acum la o vârstă a senectuţii, familist, gospodar, nemaiprezentând nici<br />
un pericol...<br />
Gv.V.: Mai întâi, mulţumesc pentru întrebările incomode de dinainte,<br />
care pot fi elemente dintr-un apropiat epilog, întrebări care sunt într-un fel<br />
şi eliberatoare, căci nu mi-am închipuit niciodată că, fiind ultimul<br />
supravieţuitor din rezistenţa armată a Bucovinei, sunt şi o sumă de fapte<br />
care conturează un erou. Mă repet, suferinţele celor mulţi din jurul meu, ale<br />
acelora care au făcut închisoarea cu mine şi pentru mine, ale văduvelor, ale<br />
maicilor cu copii rămase acasă, ale mărturisitorilor chinuiţi, ale tuturor<br />
acelora care au suferit în obezile comunismului, acestea merită un<br />
monument, acestea merită consemnate în paginile istoriei. Eu sunt doar un<br />
personaj, cu o anumită individualitate, cu o viaţă greu de înţeles de toţi...<br />
C.H.: Risipindu-vă veacul, aş zice, între detractori, unii motivaţi, alţii<br />
mai puţin, şi admiratori, cunoscători ai fenomenului, seduşi de povestirile<br />
care astăzi par legende...<br />
Gv.V.: Să vedeţi dumneavoastră că „cetăţeanul, asigurat social, cu<br />
dreptul de a trăi liniştit, la pensie", cum ziceţi, nu era pe deplin liber. Cum<br />
am spus, până în '89 am tot fost în urmărire. Eram, aşadar, la Potlogi. ~ntr-o<br />
zi am fost chemat la postul de miliţie, cu puţin înaintea evenimentelor din<br />
Decembrie. Un colonel, nu ştiu cum îl cheamă, m-a întrebat despre casă,<br />
cât am dat, dacă am fost corect căci, zicea el, notarii fac şmecherii. Am<br />
răspuns cinstit:<br />
- Am fost corect, nimic n-am făcut, dle colonel.<br />
- Bine. Dar spune-mi, Vatamaniuc, cu puşca te mai ocupi<br />
- Da. ~mi trebuie însă o pereche de ochelari să văd să trag cu puşca...<br />
- Suntem informaţi că nici aici nu-ţi stă gura. Tu vrei să ţi-o umplem<br />
cu pământ neapărat<br />
- Cine v-a informat, v-a informat greşit, dle colonel. Probabil că vrea<br />
să arate că are activitate. Realitatea nu este asta. Eu îmi văd de treaba mea.<br />
Drept este că, după 1989, inginerul agronom Pădure din comuna Potlogi s-a<br />
făcut prieten bun cu mine, după cum mulţi mi-au căutat prietenia după<br />
revoluţie. Chemându-mă la o bere - deşi eu nu beau - mi-a spus:
Change language