Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
Fălticeni. Numele său era Calistru Butnar. Comandantul batalionului, în
care erau şi ostaşi din Tecuci, se numea Iacob Boscu...
Cum zic, l-am lăsat liber pe acest tânăr care a plâns şi a fost, desigur,
nevinovat. Dar anchetatorilor le-am dat detalii prin care le-am confirmat că,
dacă aş fi vrut, sub gloanţe ar fi putut cădea mulţi.
- Domnule căpitan, am mărturisit, când am fost surprins la Şoarecu,
o trupă întreagă, cu comandant, a trecut pe sub mine. Comandantul avea
doar pistol, mergea cu mâinile la spate, puteam s ă-i secer pe toţi, înainte de
a ordona el: «Comandant de grupă, răspândire de grupă!». Eu mi-am
pierdut urma, eram într-un copac şi am văzut totul..."
Desigur, sunt şi alte destule întâmplări pe care eu, prezentându-le în
proces, cu exactitate, mi-au procurat un... capital de circumstanţe atenuante.
Aşa se face că, la un moment dat, s-a pronunţat în tribunal o voce cu
autoritate, rostind grav, sentenţios, aceste cuvinte:
- Vatamaniuc nu este un criminal înnăscut. A comis, e adevărat,
crima de la Bâtca Corbului, dar are fapte care îi pot înlesni o alt ă încadrare,
în loc de condamnarea la moarte, munca silnică pe viaţă.
C.H.: Sărind paranteza, ce a urmat
Gv.V.: Anchetator era acelaşi căpitan Ţoanţă, care la Rădăuţi mi-a
spus: Cu mine vei avea de-a face. Uită-te bine la mine, să mă cunoşti. Cu
mine... M-a întrebat:
- Ce faci Vatamaniuc
- Ce să fac, domnule căpitan, stau în celulă.
- Uite ce e. Te-am lăsat să-ţi revii. Vei fi anchetat de organele
Ministerului de Interne, îţi atragem atenţia: noi ştim extrem de multe lucruri
despre tine. N-am avut altă treabă decât să ne informăm şi să aflăm tot.
Despre tine, despre faptele tale, despre gazdele tale. Noi îţi atragem atenţia:
să nu ne dai mult de lucru, pentru că noi avem şi alte treburi, nu numai de
tine să ne ocupăm. Vom începe ancheta şi cu cât mai repede o vom termina,
cu atât este spre binele tău.
Eu am tăcut, n-am ştiut ce să-i spun la aceste vorbe. Atât a spus şi a
chemat plutonierul care m-a dus înapoi în celulă. A doua zi dimineaţa m-au
scos la ancheta propriu-zisă. Am început să le istorisesc din viaţa mea: când
m-am născut, unde, ce am făcut, tot, tot, tot. Când am spus că în 1942 am
plecat în armată, în 1943 voluntar pe front, că am stat şase luni în Crimeea,
că am făcut şcoala militară, că am fost trimis pe front în Cehoslovacia, că
am venit de acolo..., mi s-a zis:
- Ai ceva activitate!
Am tăcut. Apoi le-am spus cum m-au dat afară, cum am plecat în
munţi, cum am stat şase ani în munţi, până la ora aceea.
C.H.: Cum decurgea ancheta Refaceţi cât de cât cadrul. Eraţi legat
Gv.V.: Nu eram legat. Mă aducea un plutonier, îmi dădea dimineaţa
161