Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
214<br />
<strong>Constantin</strong> <strong>Hrehor</strong><br />
A luat parte la războiul al doilea mondial, în campania împotriva<br />
U.R.S.S. Demobilizat în decembrie '44, în timp ce familia era în refugiu la<br />
Sighişoara, şi-a continuat lupta, în spiritul unui ideal scump, având ca<br />
puncte orientative, statornice, Dumnezeu şi Neamul. A fost arestat în 23<br />
iunie 1948, anchetat de Securitate la Piteşti, Sighişoara, Mediaş şi Sibiu.<br />
Condamnarea, pronunţată de Tribunalul Militar Sibiu: doisprezece ani<br />
muncă silnică, alături de un lot de vreo patruzeci de persoane, cu „gazdă" la<br />
Aiud. După expirarea pedepsei a mai primit încă doi ani condamnare<br />
administrativă, executaţi în Periprava, în Deltă. După paisprezece ani, în 25<br />
iunie '62, s-a întors acasă, aşteptat de iubita sa soţie - de origine germană,<br />
care i-a arătat o pilduitoare fidelitate şi iubire în tot timpul detenţiei, ca şi<br />
cum ar fi convieţuit în normalitatea domestică a vieţii libere. Din anii de<br />
închisori, acest excepţional om, de-o luminozitate care m-a tulburat şi pe<br />
care nu mi-o pot explica, trei ani i-a petrecut muncind la minele de plumb<br />
din Baia Sprie şi un an la Gherla, când s-a declanşat greva foamei de către<br />
toţi deţinuţii politici din Aiud (25 martie 1956). ~nconjurat de sensibila<br />
înţelegere a soţiei şi a fiicei care nu ştia cine e străinul care vine acasă după<br />
paisprezece ani de viaţă privată de libertate, V. T. a lucrat în construcţii şi<br />
la Spitalul de neuropsihiatrie infantilă din Şiret, până în 1983.<br />
Majestuos, frumos la chip, atletic de parcă nu ar fi stat nici o zi în<br />
puşcărie, Virgil Totuescu - credincios idealurilor cărora şi-a dăruit atâţia<br />
ani din tinereţe -, confratern îi aminteşte şi pe câţiva dintre camarazii<br />
închisorilor, precizând şi anii suferinţei lor: Vasile Turtureanu, douăzeci şi<br />
trei ani, Dumitru Oniga, optsprezece ani, Vlad Dumitru, şaisprezece ani,<br />
Vasile Pânzaru, şaisprezece ani (toţi suceveni), Vasile Lazăr, opt ani,<br />
Vasile Cârdei, opt ani, Ghe. Reuţ, şaisprezece ani, B. Procopovici,<br />
şaisprezece ani (Rădăuţeni) şi Tr. Coriciuc, şaptesprezece ani (din Şiret).<br />
Şi, dincolo de acest catalog, V. T. îmi mai spune - fără a da semnificaţie! -<br />
că şi în '38-'40 a fost arestat, în vremea lui Carol al II-lea, şi întocmai şi în<br />
timpul lui Antonescu, cu o internare scurtă la Tg. Jiu... Pentru toate însă<br />
astfel îşi păsuieşte cuvintele, surâzător şi iertător: „Mulţumesc Bunului<br />
Dumnezeu pentru că ne-a ajutat şi ne-a purtat Crucea."<br />
C.H.: Ştiu că segmentul/capitolul închisorilor vă solicită în chip<br />
deosebit memoria şi, deopotrivă, vă sensibilizează, căci, cum bine ziceţi,<br />
„şcoală" ca acolo nu se face nicăieri pe lume. Poate că şi din această pricină<br />
şi marele patriot, scriitorul rus Soljeniţîn scria ca despre o revelaţie aceste<br />
cuvinte paradoxale: „Binecuvântată fii, închisoare, pentru că ai existat în<br />
viaţa mea". Vă rugăm să nu scăpaţi nimic din arhivele suferinţei...<br />
Gv.V.: Mă aflam la Gherla. Eram mutaţi dintr-o celulă în alta; la un<br />
moment dat, am găsit acolo, într-o celulă, doi tineri. Unul se numea<br />
Spiridon, care era sergent, iar celălalt mai mic era caporalul Muşat;<br />
Spiridon îi spunea acestuia „Piciule". Aceştia doi erau de la o unitate de