16.02.2015 Views

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

214<br />

<strong>Constantin</strong> <strong>Hrehor</strong><br />

A luat parte la războiul al doilea mondial, în campania împotriva<br />

U.R.S.S. Demobilizat în decembrie '44, în timp ce familia era în refugiu la<br />

Sighişoara, şi-a continuat lupta, în spiritul unui ideal scump, având ca<br />

puncte orientative, statornice, Dumnezeu şi Neamul. A fost arestat în 23<br />

iunie 1948, anchetat de Securitate la Piteşti, Sighişoara, Mediaş şi Sibiu.<br />

Condamnarea, pronunţată de Tribunalul Militar Sibiu: doisprezece ani<br />

muncă silnică, alături de un lot de vreo patruzeci de persoane, cu „gazdă" la<br />

Aiud. După expirarea pedepsei a mai primit încă doi ani condamnare<br />

administrativă, executaţi în Periprava, în Deltă. După paisprezece ani, în 25<br />

iunie '62, s-a întors acasă, aşteptat de iubita sa soţie - de origine germană,<br />

care i-a arătat o pilduitoare fidelitate şi iubire în tot timpul detenţiei, ca şi<br />

cum ar fi convieţuit în normalitatea domestică a vieţii libere. Din anii de<br />

închisori, acest excepţional om, de-o luminozitate care m-a tulburat şi pe<br />

care nu mi-o pot explica, trei ani i-a petrecut muncind la minele de plumb<br />

din Baia Sprie şi un an la Gherla, când s-a declanşat greva foamei de către<br />

toţi deţinuţii politici din Aiud (25 martie 1956). ~nconjurat de sensibila<br />

înţelegere a soţiei şi a fiicei care nu ştia cine e străinul care vine acasă după<br />

paisprezece ani de viaţă privată de libertate, V. T. a lucrat în construcţii şi<br />

la Spitalul de neuropsihiatrie infantilă din Şiret, până în 1983.<br />

Majestuos, frumos la chip, atletic de parcă nu ar fi stat nici o zi în<br />

puşcărie, Virgil Totuescu - credincios idealurilor cărora şi-a dăruit atâţia<br />

ani din tinereţe -, confratern îi aminteşte şi pe câţiva dintre camarazii<br />

închisorilor, precizând şi anii suferinţei lor: Vasile Turtureanu, douăzeci şi<br />

trei ani, Dumitru Oniga, optsprezece ani, Vlad Dumitru, şaisprezece ani,<br />

Vasile Pânzaru, şaisprezece ani (toţi suceveni), Vasile Lazăr, opt ani,<br />

Vasile Cârdei, opt ani, Ghe. Reuţ, şaisprezece ani, B. Procopovici,<br />

şaisprezece ani (Rădăuţeni) şi Tr. Coriciuc, şaptesprezece ani (din Şiret).<br />

Şi, dincolo de acest catalog, V. T. îmi mai spune - fără a da semnificaţie! -<br />

că şi în '38-'40 a fost arestat, în vremea lui Carol al II-lea, şi întocmai şi în<br />

timpul lui Antonescu, cu o internare scurtă la Tg. Jiu... Pentru toate însă<br />

astfel îşi păsuieşte cuvintele, surâzător şi iertător: „Mulţumesc Bunului<br />

Dumnezeu pentru că ne-a ajutat şi ne-a purtat Crucea."<br />

C.H.: Ştiu că segmentul/capitolul închisorilor vă solicită în chip<br />

deosebit memoria şi, deopotrivă, vă sensibilizează, căci, cum bine ziceţi,<br />

„şcoală" ca acolo nu se face nicăieri pe lume. Poate că şi din această pricină<br />

şi marele patriot, scriitorul rus Soljeniţîn scria ca despre o revelaţie aceste<br />

cuvinte paradoxale: „Binecuvântată fii, închisoare, pentru că ai existat în<br />

viaţa mea". Vă rugăm să nu scăpaţi nimic din arhivele suferinţei...<br />

Gv.V.: Mă aflam la Gherla. Eram mutaţi dintr-o celulă în alta; la un<br />

moment dat, am găsit acolo, într-o celulă, doi tineri. Unul se numea<br />

Spiridon, care era sergent, iar celălalt mai mic era caporalul Muşat;<br />

Spiridon îi spunea acestuia „Piciule". Aceştia doi erau de la o unitate de

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!