Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
Gv.V: Gheorghe a fost primit şi preotul i-a dat un rucsac cu alimente;
a venit şi ne-a povestit foarte fericit că a găsit înţelegere şi mărinimie la
acest om al bisericii. Eu nu am încercat. Nu cunoşteam pe nimeni în
Voievodeasa, mi-am rezolvat partea duhovnicească prin post şi rugăciune
stăruitoare.
Lângă automat am avut întotdeauna Biblia, după cum în inimă am
avut întotdeauna Ţara şi pe Nataliţa...
C.H.: E rotundă şi frumoasă ca o pecete această rostire din urmă.
Vom reveni, precum am convenit, într-o secţiune întreagă, la numele cu
care aţi încheiat istorisirea dinainte.
Gv.V.: Da, numaidecât, cu detalii generoase. Acum voi mai adăuga
mici informaţii în legătură cu viaţa noastră în bordeiele pădurilor. Mai întâi
vreau să spun că toţi dormeam foarte puţin - ne culcam după ora unu-două
noaptea şi ne trezeam la patru dimineaţa, rânduindu-ne în misia de santinelă
pe bordei. Mâncăm la miezul nopţii şi ne pregăteam rucsacele pentru
posibilele alarme; oricând trebuia să fim gata de drum. Purtam opinci, care
nu fac zgomot, uşoare la drum lung, haină şi, deasupra, pufoaică. Pe cap, în
timp de iarnă, foloseam căciulile.
C.H.: Aveaţi în... garderobă şi echipament de travestire
Gv.V.: Nu. O singură dată am folosit o ţinută de acest fel, când am
împărţit manifestele la hramul mănăstirii, după cum am consemnat.
Echipamentul de care am amintit mai sus, mai ales pufoaica, vă închipuiţi,
era o povară ziua, în lunile călduroase; dar pufoaica era bună noaptea când,
începând din luna august, în munţi este frig. Mai foloseam şi o pătură, tot
pentru zile aspre, dar nu două rânduri de haine, de zi şi de noapte.
Stăteam mult de vorbă cu oamenii şi, în timpul retragerii, îi studiam
la rând, căutând inşi care ar fi putut să ne fie de ajutor. Nici Securitatea nu
le studia atât de amănunţit biografiile. O luam cu strămoşii şi moşii, cu
neamurile, dădeam importanţă politicii pe care au făcut-o, moralităţii,
credinţei, onestităţii, curajului acestora, mereu gândindu-ne la posibilităţi
de salvare la vreme de necaz.
Căci „e o morală născută din mistica pământului" (Alexandru Horia).
OROLOGIILE
C.H.: Să introducem aici şi relatările Dvs. despre „ceasornicele"
naturii care v-au fost atât de folositoare în anii când, într-o austeritate
primitivă, incredibilă, eraţi aproape deconectaţi şi de la ordinea cosmică...
Gv.V.: E foarte bună această provocare deşi nu mă iluzionez că i-ar
69