Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

80
Constantin Hrehor
necaz, se maimuţăreau trădătorii. Au mâncat şi au plecat. Vladimir a ieşit
din ascunzătoare şi i-a zis Minodorei:
- Sora mea, bine ai lucrat, bine ai făcut. Uite ce au vorbit ei...
- Vai de mine! Aşa ceva
- Da, eu ţi-am spus că ăştia nu-s curaţi.
- Bată-i Dumnezeu să-i bată!
- Lasă, că-i batem noi până i-o bate Dumnezeu! Faci colaci şi
cumperi rachiu, cum ţi-am spus; eu îţi voi aduce carne şi vom face
Crăciunul împreună şi Anul Nou... Şi vor fi şi cei doi, desigur.
- Dar ai spus că au vorbit aşa şi aşa... -Aşa cum spun eu!
- Bine, a conchis sora. Vladimir a plecat la ai lui şi le-a spus toată
întâmplarea; se uitau unul la altul miraţi, aşteptând să vadă ce hotărâre se
pronunţă.
- Nu-i nimica, hotărârea vom lua-o după aceea... Totul e să ne
întâlnim, să petrecem. Când ei vor vrea să iasă afară, îi voi reţine, pentru că
ştiu pentru ce vor să iasă.
La momentul aşteptat s-au întâlnit, s-au sărutat ca nişte prieteni
adevăraţi, legaţi şi pătrunşi de aceeaşi suferinţă. Toader Brăilean era peste
măsură de fericit, bucuros că îi va reuşi planul. Au mâncat, au băut cu
măsură şi, spre ceasul al doisprezecelea, Toader s-a tras către uşă, motivând
că merge „să dea drumul la apă", să urineze. Cei doi, trebuie precizat, erau
echipaţi ca partizanii, aveau pistoale şi grenade. Macoveiciuc, rezemat de
uşă, punându-i mâna pe umăr, i-a zis:
- Cumetre, nu da drumul la apă afară, dă-i drumul aici.
- Ei, cum se poate, aici ripostă Brăilean.
- Da, da, lasă! Dă drumul aici, iar dacă vrei să ieşi afară, lasă
grenadele, nu le arunca prin geam...
- Ce-i vorba asta întrebă surprins.
- Aşa cum spun eu! rosti scurt Vladimir, punându-i mâna, strâns, pe
braţ. Ce ţi-am spus eu cumetre, dumneatale Să-ţi vezi de treabă, să fii
cinstit dacă nu vrei să-ţi găurim pielea...
- Da, da ce-i vorba asta bolborosi încurcat Brăilean. Eu, dacă vreţi
ne primiţi, dacă nu, nu... Ne vom chinui cum vom putea sau, dacă nu, ne
vom preda...
Macoveiciuc, privindu-i dispreţuitor, dar şi cu milă, căci ştia prea
bine că-s victimele minciunii, le-a răspuns:
- Lăsaţi, că nici nu vă veţi preda, nici nu vă veţi chinui. Vom pune
capăt suferinţelor voastre.
Petrecerea, atât cât mai putea fi petrecere în acele condiţii, a
continuat. Cei doi trădători au fost legaţi şi au petrecut sărbătoarea lângă
toţi ceilalţi. Li s-a dat din bunătăţile ospăţului, iar după festin i-au dus în
pădure, trecând printr-o poiană, pe lângă un stog, pe lângă o luncă. Ger de