Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
Securităţii în problema mea erau justificate.
Pentru acele şase poezii am fost arestat la 22 septembrie 1970, iar în
17 noiembrie 1970 Tribunalul Militar Iaşi deplasat la Suceava, prin sentinţa
dată, m-a condamnat la şase ani închisoare şi patru ani interdicţie. Tot
atunci a fost condamnat şi scriitorul Teofil Coştiug, cunoscut sub
pseudonimele Teofil Lianu/Teofil Dumbrăveanu, la opt ani de închisoare,
pentru un jurnal intim, împreună, prin închisorile Botoşani şi Văcăreşti, am
ajuns, în primăvara anului 1971, în Zarea din Aiud, unde, spre uimirea
noastră, se aflau aproximativ trei sute de deţinuţi politici adunaţi din toată
ţara, deşi conducătorii Republicii Socialiste România susţineau sus şi tare,
în relaţiile cu ţările lumii cu adevărat democrate, că-n România nu mai
există deţinuţi politici din 1964!
La Aiud m-am reîntâlnit cu mulţi prieteni şi cunoscuţi ce mai
făcuseră ani grei de închisoare înainte de 1964 şi care erau consideraţi de
Securitate ca fiind în continuare recalcitranţi faţă de regimul comunist:
Teofil Botlung, originar din Bucovina de Nord, căruia i-a fost ucisă toată
familia prin închisori şi lagăre, arestat tot pentru scrieri literare; Dr. Ighişan,
Căpăţână, Octavian Oloieru, învăţător din Ţibeni, Suceava, de mai multe
ori condamnat, Cojocaru Ion, ţăran din Vrancea, care a evadat în 1953 de la
mina Cavnic, şi mulţi alţii cărora nu le mai reţin numele.
Dar autorităţile comuniste nu au putut ţine secret la infinit acel val de
arestări şi condamnări şi sub presiunea statelor democrate, prin diverse
forme, au început eliberarea deţinuţilor din Aiud. Eu am fost eliberat
printre primii, prin casarea sentinţei definitive de către Ministrul Justiţiei la
29 aprilie 1972, dosarul fiind trimis spre rejudecare către alt complet al
tribunalului Militar Iaşi, motivându-se că s-a făcut o eroare judiciară. După
mai multe termene de amânare a procesului, la 8 septembrie 1972 s-a dat
sentinţa de achitare, urmând să primesc despăgubiri morale şi materiale,
care n-au mai venit nici până acum.
Despre realizările mele poetice, o parte din ele purtate în arhiva
memoriei şi celelalte realizate pe parcursul vieţii, până în prezent, au fost
înmănuncheate în trei cărţi: «Dincolo de azi», apărută sub egida cercului
literar «Arboroasa» din Cernăuţi, în decembrie 1994; «Coşmar în noaptea
veacului», apărută la Editura Nordpress din Suceava în 1996; «Amprente
pe Golgota Lumii» la Editura Bucovina Viitoare din Suceava, în decembrie
1998.
Acum, la cei aproape 73 de ani, din care mai mult de jumătate
petrecuţi în condiţii de strictă atmosferă totalitară şi anonimat, singurul
refugiu l-am găsit, cu mari riscuri, în aşternerea pe hârtie a gândurilor
iluminate de speranţă şi credinţă."
C.H.: Şi totuşi, erau toate închisorile la fel, provocau „dureri
identice"
191