Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
Vartolomeu Dolhan, Vartolomeu Budoaşcă, Liviu Galaction Munteanu,
Partenie Ciopron, Bartolomeu Valeriu Anania, Antonie Leonida
Plămădeală, Dumitru Stăniloae, Teodor Bodogae, Liviu Stan, Ioan Lupaş,
Zosim Oancea, Ioan Bunea, Ioan Glăjar, Gheorghe Calciu, Nicolae
Steinhardt, Constantin Galeriu, Spiridon Gândea, Gabriel Cocora,
Gheorghe Coman, tatăl poetei Ana Blandiana, alături de mai vechii
Nichifor Crainic şi Onisfor Ghibu. Lângă preoţii mărturisitori Ilarion Felea,
Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Gabor, Ilie Lăcătuşu, Caliopie Georgescu,
Ioan Grebenea, Grigore Leu, Florea Mureşanu, N. Mazilu, N. Mănescu, I.
Naftanailă, activ în munţii Făgăraşilor, Cleopa Nanu, monahia Mihaela
Nicoară, împreună cu obştea monastică de la mănăstirea Vladimireşti şi cu
toţi monahii alungaţi din mănăstiri şi schituri în urma barbarului Decret 410
din 1959, Coriolan Palade, Ion Pârcălabu, Stere Popovici, Dobre Rizea,
Savu Constantin, Iulian Stoicescu, Ştefan Straja, Gv. Strifunda, Stan
Gavriil, V. Jipordei, Ilie Ţiuţă sunt încă sute de nume care merită cinstite şi
pomenite, înscriu aici şi numele bucovinenilor pe care i-am putut descoperi
prin anumite mijlociri, Casian Bucescu (Suceviţa), Manolache Dobrescu
(Mihoveni), Victor Bobu (Bălineşti), preoţii Stoleru, Săveanu, Pancu,
Arcadie Repta, un nesupus al colectivizării forţate (la Bădeuţi) şi preoţii
militari Zaharia Fărtăiş (Rădăuţi) şi Nicolae Bojescu (Capu Codrului,
Humor).
Confesiunile creştine greco-catolică, catolică şi protestantă sunt
reprezentate aici, sumar, nu selectiv, prin nume cu relief: Iuliu Hossu,
Tertulian Langa, Alexandru Todea, Aron Marton, Menges Hyeronim, Iustin
Nohai, Nicolae Brânzeu, Pompei Onofrei, P. Pecican, I. Ploscaru şi Fr.
Shullerus. Dar nu trebuie uitaţi nici „pocăiţii", „ostaşii" şi nici necreştinii.
Se înţelege că „având în jurul nostru atâta nor de mărturii" (Evr.
12.1), Biserica, „mama poporului român" (Eminescu) era - şi este! - o
instituţie care deranjează mentalităţile, sistemele terestre constituite egoist,
raţional, materialist, departe de spiritul moralei creştine, de profunzimile
mistice-ascetice ale existenţei.
„Puterea celor fără de putere" (Havel) este interioară, intangibilă, nu
poate fi strânsă de lanţuri, după cum însuşi Christos ne asigură: „Nu vă
temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă" (Mt. 10.28) - un
avertisment pentru turnători, trădători şi lepădaţi, supuşi la „o schimbare de
existenţă" (E. Durkheim) în condiţii anormale, cum s-a întâmplat în
închisorile comuniste unde „s-a desfăşurat cel mai cumplit experiment din
istoria speciei omeneşti: încercarea de a schimba codul etnogenetic".
Gv.V.: Aici voi face numai o intervenţie: pe câţiva din cei pomeniţi
i-am avut alături, am împărţit cu ei, frăţeşte, într-o solidaritate unică, aşa
cum numai în închisoare se întâmplă, şi pâinea, şi lintea, şi frigul, şi ocara,
dar şi nădejdea că Dumnezeu ne va scutura lanţurile într-o zi şi ne vom
233