Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

120
Constantin Hrehor
I-am povestit pe scurt cum am ajuns, cum am stat pe marginea
pârâului...
- Un partizan te găseşte, dar un securist, mai greu, rosti Ion râzând.
Aveam la mine alimente luate de la Ioniţă şi, prin el, de la Nataliţa;
aveam un rucsac bun. Ioniţă mi-a dat mai multe alimente, şi pentru fraţii
Chiraş. Am luat fasole şi cartofi, am luat pâine şi slănină. Greu a fost, dar
m-am dus. Bucuroşi tare au fost ei când m-au văzut ajuns cu alimente şi cu
informaţii. Aveau lângă ei pe omul care îi poate apăra oricând, căci, ziceau
ei: „Gavril altfel vede, altfel aude, altfel trage". Am rămas cu ei până am
terminat alimentele. Trebuia din nou să fac aprovizionarea. Am zis cu
prudenţă:
- Fraţilor, tot la Ioniţă, tot la Ioniţă Doamne fereşte să nu fie o
pândă la el. E foarte periculos. Mă voi duce în altă parte să fac rost de ceva!
Se apropia Pastele, în ciuda teroarei, în ciuda extraordinarei presiuni pe
care o exercita Securitatea asupra populaţiei, asupra noastră, am zis să
facem Pastele ca niciodată, în casă, la un gospodar. Era periculos să merg
să iau alimente, să mă întorc. Ce-am făcut M-am dus la Avram, la
cumnatul meu de şaptezeci şi şase de ani, în bune relaţii cu fraţii Chiraş.
- S-ar putea să stăm noi de Paşti aici, eu cu Mateienii..., l-am
întrebat.
- Să veniţi, Gavriluţă, cu toată dragostea. Dar cum faceţi, pe unde
veniţi Vedeţi că mişună securiştii pretutindeni.
- Uite ce gândesc eu, i-am propus, bucuros de primire, să faci mata o
gaură în gardul ăsta, aici, sus. Să nu venim pe uliţa de la deal şi nici pe uliţa
de la vale. Să venim prin munţi, pe drum şi, de acolo, pe potecă. Iată, aşa:
venim dinspre afiniş, pe lângă casa lui Bâz, pe după casa lui Nicuţăl, apoi
prin mijlocul livezii, pe unde nu ne a şteaptă nimeni, dar să nu fie nevoie de
sărit gardul. Să faci mata o gaură, pe care eu am s-o văd din cămară;
desfaci numai jos ştahetele, scândurile, şi le laşi aşa, prinse în cuiul de sus.
Eu voi prinde, voi trage, intrăm toţi pe geam în cămară şi din cămară în
casă.
Către geamul acela era coliba lui Ion Hrehorciuc al lui Toader. Nu se
aştepta nimeni ca de pe colibă să vină cineva acolo, la geam. Şi aşa de
secret şi de tainic a fost pregătită această intrare, încât mi-a plăcut grozav.
Am luat ceva de mâncare, m-am dus la ai mei şi le-am spus:
- Fraţilor, noi vom face Pastele în sat, la cineva. Deodată au ridicat
capetele, amândoi. „- Cum Unde să faci Pastele
- La sora mea, Glicheria.
- E riscant! Sor' ta este supravegheată! Este ea mai puţin
supravegheată
- Da. ~n curte e Costan, fecioru' său cu nevastă-sa; nevastă-sa e din
Marginea, au copii. Multă lume vine acolo, multă lume vine şi la Avram şi