Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
Când încheiam „prelecţiunea", toţi ascultătorii, miraţi, hotărau cine
urmează. Aşa, după ce am terminat cu istoriile din munţi, confraţii din
celulă au hotărât:
„- ~n seara asta dl Vatamaniuc este liber, are pauză, ne va vorbi dl
Steinhardt..."
Să spun ce am auzit de la domnia sa. Nicu făcuse parte dintr-o
organizaţie cu filosoful Constantin Noica, în care erau reunite mai multe
personalităţi de marcă. Grupul a fost descoperit de un turnător, pe care îl
cunoştea. Noica fusese arestat. Nicu a mers la tatăl său - mama nu mai era
în viaţă -, şi i-a spus ce s-a întâmplat cu organizaţia respectivă, cum toţi
membrii sunt arestaţi. I-a făcut cunoscut tatălui că ar vrea să fugă, să nu fie
prins. Bătrânul a rămas surprins, l-a întrebat de ce recurge la această cale.
Nicu s-a motivat: „Eşti singur, nu ştiu cât voi fi condamnat. Te vei pierde şi
nu te voi mai vedea...". „Să nu fii fricos! Du-te şi fă-ţi datoria, nu voi muri,
mă vei găsi", i-a răspuns tatăl. ~n celulă, Nicolae deseori zicea: „Mă rog lui
Dumnezeu să-l găsesc pe tata". L-a găsit în viaţă, mi-a spus cu ocazia unei
revederi, după ce ne-am eliberat. Tatăl a luptat la Mărăşeşti. Cred că au fost
împreună vreo doi ani, după eliberare. Apoi ştiu că Steinhardt a mers la
Rohia, unde a scris şi s-a stins la 29 martie 1989 (Vezi „Jurnalul fericirii",
din filă în filă, tot!).
C.H.: Până a vă întreba dacă avea aderenţă la creştinism, amintesc un
alt titlu semnificativ, „Jurnalul metafizic" al lui Grigore Popa, de ţinut între
anii 1945-1964, obligatoriu pentru lectură.
Gv.V.: Când l-am cunoscut eu pe Nicolae Steinhardt, era deja...
practicant creştin, fusese botezat. Am fost foarte intim cu el. Nu mă lăsa
să-i spun domnul Nicu, ci Nicule, iar el îmi zicea Gavriluţă. Mă simpatiza
mult, deseori mă întreba despre viaţa din munţi, nu ştia multe despre acea
enigmatică, ciudată lume şi mă asculta mirat, foarte cucerit. Mi-a spus că a
aderat la creştinism după ce a studiat îndelung mahomedanismul,
mozaismul, brahmanismul, budismul şi formele diferite ale creştinismului,
alegând ortodoxia. Aşa îmi spunea:
„- Gavriluţă, am simţit ceva în mine, erau nişte mişcări, până în cap
şi din cap înapoi până în picioare; nici într-o religie n-am găsit ce spune
Hristos. «Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi», cele rostite în Vechiul
Testament, deci răzbunare, moarte, nu le-am iubit, dar când am văzut
iertarea, dragostea şi tot ce propovăduieşte Hristos am spus că aici e locul
meu." Şi s-a botezat. Aceste cuvinte mi le-a spus Steinhardt.
C.H.: Foarte interesantă mărturisire.
Gv.V.: Da. I-a plăcut extraordinar ceea ce a propovăduit Iisus
Hristos: dragostea, iertarea, mila.
C.H.: După ce a trecut prin atâtea încercări - deşi eu răspunsul îl
prevăd, dar vreau ca şi dumneavoastră să mai subliniaţi încă o dată -
245