Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

216
Constantin Hrehor
condamnat la opt ani. Am stat cu Traian în arest pentru că, atunci când
Aroneanu a fost scos mort din comenduirea pieţei Roman, el era santinelă
la poarta nr. l. Ce vină, întreb eu, şi să se întrebe lumea toată, avea soldatul
Traian Holoşpincă în moartea dr. Aroneanu Dar pentru că nu se găsea un
alt vinovat, era bun şi acesta de condamnat. Am făcut această menţiune şi o
fac revoltat..."
Un alt caz. Eram la Gherla. Uşa se deschide şi este introdus de către
gardieni un deţinut, mic de statură, slăbuţ. Imediat după ce s-a închis uşa,
ca de obicei, noi am tăbărât în jurul celui nou venit. „De unde vii" Aveam
nevoie de informaţii despre ce e afară, că noi eram ca în mormânt. „Pentru
ce eşti condamnat, Ce condamnare ai". Acestea erau întrebările, dar şi
„Eşti un agent băgat între noi sau...". Se numea Gavril Bălănescu, era de
undeva de printr-o comună de lângă Lehliu din Bărăgan, Ialomiţa. Avea
condamnare opt ani.
- Pentru ce
- Am înjurat pe comunişti.
Când venea cineva nou în celulă, eu imediat îl luam la întrebări şi mă
făceam prieten cu el. ~l întrebam tot şi făceam romane în capul meu, ca să
am ocupaţie, ca să nu mă gândesc la bătaia gardienilor, să nu mă gândesc la
foame, să nu mă gândesc la nimic. Ce s-a întâmplat cu Gavril Bălănescu
Prin anii 1923-1924 a venit din armată, s-a căsătorit, a luat o fată după
sărăcia lui. Era foarte sărac, mai puţin de jumătate de pogon i-a dat mama
lui. Mai avea un frate; mama lui a împărţit pământul cu fratele său şi o
bucăţică mică şi-a oprit ea, lângă căsuţa în care trăia. Tatăl lui - nu ştiu
unde era -, poate a murit pe front. Gavril a început să zidească pe bucăţica
de loc, lângă mamă-sa, o căsuţă. S-a chinuit el şi a muncit câteva luni de
vară; L-a prins iarna, iar căsuţa era departe de a fi gata. Bani nu avea,
trebuiau uşi, trebuiau ferestre; acestea nu se puteau face cum se fac
chirpicii, trebuiau plătite, bani nu avea. „Eu mă duc la Bucureşti. Mă
angajez undeva şi câştig bani şi-o să terminăm casa", îşi zice.
Dă-i în dreapta, dă-i în stânga, nimereşte Gavril la unul lani, un grec
care avea restaurant, undeva pe o stradă. Mă interesa viaţa lui. L-am
întrebat curios:
- Te-ai angajat acolo şi...
- Iani era un om extraordinar!", îmi spune el mie. „Mă luă la
întrebări. Era un om deosebit. I-am spus că vreau să fac casă, să câştig bani.
M-a luat el într-o zi să-i spun cum vreau casa. Şi când i-am spus eu ce
vreau, a făcut el o schiţă, aşa:
- Gavril, nu faci aşa casa!
- Dar cum, dle Iani
- Aici tai până jos. Fereastra asta o tai până jos şi faci uşă. Aici faci
două scări şi faci prăvălie. Tu ai să lucrezi la Bucureşti, ai să trimiţi