Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
216<br />
<strong>Constantin</strong> <strong>Hrehor</strong><br />
condamnat la opt ani. Am stat cu Traian în arest pentru că, atunci când<br />
Aroneanu a fost scos mort din comenduirea pieţei Roman, el era santinelă<br />
la poarta nr. l. Ce vină, întreb eu, şi să se întrebe lumea toată, avea soldatul<br />
Traian Holoşpincă în moartea dr. Aroneanu Dar pentru că nu se găsea un<br />
alt vinovat, era bun şi acesta de condamnat. Am făcut această menţiune şi o<br />
fac revoltat..."<br />
Un alt caz. Eram la Gherla. Uşa se deschide şi este introdus de către<br />
gardieni un deţinut, mic de statură, slăbuţ. Imediat după ce s-a închis uşa,<br />
ca de obicei, noi am tăbărât în jurul celui nou venit. „De unde vii" Aveam<br />
nevoie de informaţii despre ce e afară, că noi eram ca în mormânt. „Pentru<br />
ce eşti condamnat, Ce condamnare ai". Acestea erau întrebările, dar şi<br />
„Eşti un agent băgat între noi sau...". Se numea Gavril Bălănescu, era de<br />
undeva de printr-o comună de lângă Lehliu din Bărăgan, Ialomiţa. Avea<br />
condamnare opt ani.<br />
- Pentru ce <br />
- Am înjurat pe comunişti.<br />
Când venea cineva nou în celulă, eu imediat îl luam la întrebări şi mă<br />
făceam prieten cu el. ~l întrebam tot şi făceam romane în capul meu, ca să<br />
am ocupaţie, ca să nu mă gândesc la bătaia gardienilor, să nu mă gândesc la<br />
foame, să nu mă gândesc la nimic. Ce s-a întâmplat cu Gavril Bălănescu<br />
Prin anii 1923-1924 a venit din armată, s-a căsătorit, a luat o fată după<br />
sărăcia lui. Era foarte sărac, mai puţin de jumătate de pogon i-a dat mama<br />
lui. Mai avea un frate; mama lui a împărţit pământul cu fratele său şi o<br />
bucăţică mică şi-a oprit ea, lângă căsuţa în care trăia. Tatăl lui - nu ştiu<br />
unde era -, poate a murit pe front. Gavril a început să zidească pe bucăţica<br />
de loc, lângă mamă-sa, o căsuţă. S-a chinuit el şi a muncit câteva luni de<br />
vară; L-a prins iarna, iar căsuţa era departe de a fi gata. Bani nu avea,<br />
trebuiau uşi, trebuiau ferestre; acestea nu se puteau face cum se fac<br />
chirpicii, trebuiau plătite, bani nu avea. „Eu mă duc la Bucureşti. Mă<br />
angajez undeva şi câştig bani şi-o să terminăm casa", îşi zice.<br />
Dă-i în dreapta, dă-i în stânga, nimereşte Gavril la unul lani, un grec<br />
care avea restaurant, undeva pe o stradă. Mă interesa viaţa lui. L-am<br />
întrebat curios:<br />
- Te-ai angajat acolo şi...<br />
- Iani era un om extraordinar!", îmi spune el mie. „Mă luă la<br />
întrebări. Era un om deosebit. I-am spus că vreau să fac casă, să câştig bani.<br />
M-a luat el într-o zi să-i spun cum vreau casa. Şi când i-am spus eu ce<br />
vreau, a făcut el o schiţă, aşa:<br />
- Gavril, nu faci aşa casa!<br />
- Dar cum, dle Iani<br />
- Aici tai până jos. Fereastra asta o tai până jos şi faci uşă. Aici faci<br />
două scări şi faci prăvălie. Tu ai să lucrezi la Bucureşti, ai să trimiţi