Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
iau din Iugoslavia să o duc în Polonia durează mult timp. Am luat-o pe cea
de la laşi, iar acum aceasta e aproape la destinaţie. Cea din Iugoslavia să
treacă la dumneavoastră. Asta a fost. Până atunci am dat o radiogramă la
Iaşi şi un grup de bombardiere vor ţine pe bolşevici cu capul la pământ.
Peste o zi soseşte divizia de tancuri."
Antonescu s-a liniştit şi a continuat discuţia despre situaţia de pe
front.
- Furere, nu garantez că rezistăm. Ne dau bolşevicii peste cap", a
spus.
Această afirmaţie a făcut-o de două-trei ori în timpul discuţiei, am
aflat de la colonelul Stere.
- Domnule mareşal, vom lua măsuri. Nimic nu se va întâmpla, l-a
asigurat Hitler.
- Nu se va întâmpla, dar vorbele nu pot face faţă ofensivei turbate a
ruşilor, care au armament american.
Vreau să precizez acest lucru, căci ştiu cu mare precizie că şi la
Cotul Donului evenimentele s-au petrecut tot datorită intervenţiei tancurilor
şi avioanelor americane. Ruşii aveau nişte tancuri bine studiate de nemţi.
Nemţii au scos un tun anticar cu care trăgeau proiectile ce perforau
blindajul tancului ieşind prin partea opusă. Tancul rămânea pe loc. La
Stalingrad datele tehnice s-au schimbat. Proiectilul lovindu-se de blindajul
tancului ricoşa. Era alt blindaj, erau alte tancuri. Nemţii n-au ştiut cum erau
construite tancurile americane. Americanii au ştiut ce tunuri anticar au
nemţii şi au făcut un blindaj de două ori mai rezistent. Atunci a scos şi
Hitler, dar era prea târziu, acel „paus-patrul". O ghiulea ca o măciucă cu
care se trăgea de aproape. Trăgătorul trebuia să stea în groapă iar când se
apropia tancul, la maxim cincizeci de metri, acţiona mecanismul. Prin ţeava
subţire ieşea o flacără şi o căldură extraordinară. Ghiuleaua zbura, se lipea
de blindajul tancului, dezvolta o temperatură de 3000 de grade, topea
blindajul, intra înăuntru şi exploda. Extraordinară armă! Dar a scos-o prea
târziu. Germania era zi şi noapte sub bombardament.
Antonescu protestând replică: „Fără un ajutor masiv în armament şi
oameni nu vom rezista, Furere. Eu mă duc să organizez rezistenţa la Iaşi”, a
adăugat Antonescu.
- Nu plecaţi. Rămâneţi la mine.
Antonescu s-a făcut alb. S-a uitat la Stere Marinescu, a crezut că este
sechestrat.
- Furere, v-am spus că eu trebuie să fiu urgent la Iaşi, să organizez
rezistenţa. Dumneavoastră înseamnă că nu mă înţelegeţi. Sau nu aveţi
suficiente informaţii despre situaţia de la Iaşi. Ne dau bolşevicii peste cap,
Furere!", repetă Antonescu, foarte insistent.
~n cele din urmă l-a convins pe Antonescu şi acesta a rămas trei zile
171