Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Muntele</strong> m\rturisitor<br />
Cine o vedea, chiar şi mama, nu bănuia că ar fi înnoptat în alt loc decât la<br />
rude. „Dacă te întreabă mama, să spui că am dormit la tine", era... parola.<br />
Nu voi uita cât voi trăi pe faţa pământului această fiinţă unică!<br />
L3 era un loc de întâlnire într-o luncă. Unde ştiam că merge Nataliţa eram<br />
şi eu prezent, îmi aducea hrană, să mâncăm împreună; ea mânca puţin, dusă<br />
de gânduri, ce rămânea de la ospăţ luam cu mine în pădure. Stăteam<br />
împreună câte o zi întreagă, supraveghind de la distanţă vitele care se<br />
desfătau în răcoare pe păşunile adumbrite.<br />
Acolo, într-un loc numit Neculaus, sub o costişă, prietena mea dragă<br />
mi-a povestit că, în acest perimetru, s-au consumat multe zile dintr-o<br />
memorabilă idilă, între Ioan Chiraş, un chipeş flăcău inteligent, care,<br />
ajungând silvicultor de vocaţie a fost supranumit de către cei din breaslă<br />
„savantul", şi Ileana Chiraş a lui Filip. Nu-i nici un secret, este cunoscută<br />
idila dintre cei doi. Aici s-au întâlnit ani de-a rândul. Ileana, la un moment<br />
dat, a avut tentativa de a-l suprima pe Filip. I-a pus acestuia în hrană, când<br />
pornea la pândă la vulpărie, în nopţile când umblă lupii, otravă, stricnin\.<br />
Filip şi-a dat seama repede, spre norocul lui, de jocul blestemat. A alergat<br />
la ruda sa, Toader Chiraş, pe care l-am mai amintit în convorbirea noastră,<br />
şi auzind că Ileana l-a otrăvit, au mers împreună la spital. Filip avea<br />
stricnina în casă, pe care o folosea la stârpirea răpitoarelor. O ascundea,<br />
respectând restricţiile, dar nevasta, într-o zi, a găsit cheile... Filip, victima,<br />
şi-a clătit gura în zăpadă, Toader l-a dus la spital, medicii l-au salvat. E<br />
uşor de închipuit ce scandal s-a aprins în casa lor, divorţul era aproape.<br />
Deşi cunosc bine romanul sentimental al celor doi, nu e interesant aici.<br />
Totuşi, un amănunt nu poate fi neglijat. Ce anume Nataliţa, în timp ce<br />
petreceam împreună, cam pe acelaşi loc al întâlnirilor romantice între Ioan<br />
Chiraş, al lui Ion al lui Gheorghe, şi Ileana, mi-a spus cu emoţie aşa: „Aici,<br />
în timp ce erau împreună, un trăsnet căzu alături de ei; un copac a fost rupt<br />
în două, jumătate din brad a rămas în pământ, iar jumătate s-a prăbuşit,<br />
îndrăgostiţii au hotărât să ducă acasă bucata rămasă după izbitura<br />
trăsnetului, ca pe o amintire de care erau legaţi amândoi. Cineva le-a adus<br />
lemnul acasă. Din bradul trăsnit au făcut scânduri pe care le-au stivuit. Au<br />
zis: «Aceste scânduri sunt din copacul trăsnit, ne vor aminti clipa în care<br />
noi am scăpat cu viaţă.»<br />
După un timp, Ileana a murit. Natalia mi-a spus un lucru care m-a<br />
tulburat: sicriul Ilenei a fost făcut din scândurile acelui copac. Am fost<br />
foarte impresionat, am început să am mustrări de conştiinţă, de nelinişte, de<br />
neîmpăcare. Să cred că întâlnirile noastre nu sunt în spiritul rânduielilor<br />
bune. Purtam cu mine consecinţele nefaste ale acelei evocări, îmi ziceam:<br />
„Dumnezeu nu a lăsat-o în viaţă pe Ileana, i-a întrerupt bucuria, idila,<br />
pentru că avea cununie, pentru că avea jurământ de femeie căsătorită. Nu i<br />
s-a permis să se bucure dincolo de legile din veac statornicite."<br />
129