Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
- Cred că da.
La Tcaciuc au oprit, s-au dus şi au luat ceva de la prăvălia din drum.
Cred că un rachiu, căci n-am văzut să vină cu ceva la ei. ~n timpul cât au
stat acolo, au trecut două maşini cu securitate. Eu pe sanie, pe nişte lemne.
C.H.: Extraordinar!
Gv.V.: După ce au pornit de la Tcaciuc, mai la vale, pe uliţa lui
Grigore Zaremba, am întâlnit patru miliţieni care s-au dat în lături, pe
marginea şanţului şi după ce au lăsat să treacă sania au ieşit înapoi.
Muncitorii de pe sanie aveau autorizaţie de tăiere, duceau nişte bârne să-şi
facă feciorul casă, căci era proaspăt eliberat din armată. Eu i-am provocat:
- Oare ce caută armata asta, că şi pe la noi la cabană a fost...
- E peste tot. Sunt nişte bieţi oameni, partizani prin păduri, şi îi caută. Vai
de capul lor... Atâta armată ce-am mai văzut în Rusca, unde lucrăm, acolo
unde tăiem copaci!
- Da feciorul unde a făcut armata
-A făcut la Securitate. Tocmai pe la Oradea Mare. O, ce-a păţit,
săracul! Plângând mulţumea lui Dumnezeu când a venit acasă, că a scăpat
din ce-a păţit acolo! Prin munţi..., au murit şi din ăia şi din ăia... Toţi munţii
sunt plini...
Vedeţi, feciorul a făcut armata la Securitate şi aducea un partizan pe
sanie! Frumoasă treabă!
Până când am ieşit din Suceviţa ne-am mai întâlnit cu încă două
maşini ale Securităţii. Mă temeam să nu fie o gardă care să controleze
actele celor care ies din Suceviţa, în zona podului, spre Marginea, un filtru,
cum se zice... Am spus către oamenii din sanie:
- Mi-a spus cineva, nişte muncitori care vin în fiecare zi la pădure, că
seara sunt controale de acte aici la pod.
Am improvizat eu asta, să văd ce spun ei. Fără nici o şovăire, mi-au
răspuns:
- Nu ştiu. Dimineaţa i-am văzut aici, dar seara...; noi lucrăm de o
săptămână, nu ne-a controlat nimeni.
~n mintea mea se croiau diferite strategii: fug din gura Voievodesei
peste apă, pe câmp, şi intru la Toader; sau - dacă mă opresc, spun că
buletinul de identitate e în pădure, că nu-l iau zilnic cu mine; ori - buletinul
e deteriorat, am lăsat fotografia la miliţie şi, pentru că sâmbăta, duminica
nu-i nimeni acolo, am ieşit la mijlocul săptămânii... Voi trimite nevasta
să-l ridice... Dar mă mai gândeam şi să folosesc automatul dacă nu vor
înţelege, dacă mă vor constrânge. Am fost însă cu noroc, am trecut prin
locul unde ar fi trebuit să fie garda. Nu era nimeni. Nu am vrut să cobor
chiar în poarta lui Toader Mihailescu. Aproape de lunca mare de la intrarea
în Marginea, am zis:
- Opriţi aici.
111