Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

32
Constantin Hrehor
Dacă cineva te va mustra pe merit, să ştii că ţi-a adus un mare folos, iar
dacă te-a mustrat pe nedrept, consideră că a voit să-ţi facă un bine. Să nu te
temi de vorbele aspre, ci din contră, de cele blânde."
„Fii cât mai puţin răutăcios şi încrezător în tot felul de zvonuri, în
acuzaţii şi bănuieli, dar să fii foarte pornit împotriva acelora care, printr-un
aer de nevinovăţie, se sustrag atenţiei altora numai spre a face rău
semenilor lor."
„Când nu cunoşti ceva, cere să fii învăţat fără să-ţi ascunzi neştiinţa."
„Fii zăbavnic la mânie, înclinat spre milă, tare în momentele de grea
cumpănă, prudent în clipele de prosperitate."
„Să-ţi ascunzi virtuţile aşa cum ar trebui să ascunzi viciile altuia. Fii
dispreţuitor de glorie deşartă şi un supraveghetor sever al celor în lumea
cărora ai fost pus."
(Sf. Martinus de Bracara)
G.V.: Ionică, fratele meu, ştia despre abuzurile celor amintiţi, le
cunoştea planurile, cum procedează. Nu putea fi de acord cu teroarea; ei
opreau autobuze şi cereau actele la control, erau gata să-i împuşte pe cei
care aveau carnete de partid... Asta nu era misiune de partizan. Noi ştiam
cine e în sat membru de partid, cine sunt comunişti. Dar ştiam prea bine că
unii, cei mai mulţi, erau numai formal, pentru că nu puteau avea serviciu
fără a deţine carnet de partid, nu puteau fi nici paznici, nici portari şi, iată
că nu convingerile îi făceau membri de partid, ci nevoile. Nu li se admiteau
copiii în şcoli, în licee şi, mai ales, în facultăţi, ori pe aceşti bieţi oameni,
bine intenţionaţi, trebuia să-i pedepsim Nu mai spun că unii dintre
membrii de partid, deloc convinşi de doctrina ipocrită a Răsăritului, m-au
alimentat în zile rele şi mi-au salvat viaţa şi, deşi aş putea să-i nominalizez,
le arăt doar recunoştinţă. Şi nu numai pentru hrana dată, ci şi pentru
informaţiile preţioase. Noi, cei retraşi în munţi, eram împotriva unei
filosofii, împotriva unei dictaturi care era copiată fidel după modelul
Moscovei şi aplicată în mod sălbatic poporului român. Acestei doctrine îi
stăm noi împotrivă şi nu bieţii oameni pe care îi întâlneam în autobuz şi
care aveau carnet trebuiau pedepsiţi şi jefuiţi. Nu, aceasta nu era misiunea
noastră. Noi, în cei şase ani cât am stat în munţi, nu am făcut aşa ceva, ci
din contră. Am tipărit manifeste şi le-am răspândit în popor, am arătat cine
sunt bolşevicii, am rugat poporul să nu se înscrie în partid, să aştepte încă
un pic deoarece comunismul este Anticristul pe pământ, să nu părăsească
Biserica. Am arătat că doar creştinismul este ancora omenirii şi îi sfătuiam
să nu se înscrie în colectiv pentru că acest colectivul nu ne poate aduce
decât sărăcie. Ceea ce a şi fost. ~n sfârşit... Vorbeam de la om la om. Ne
întâlneam cu oamenii pe munţi, cu muncitorii, stăm de vorbă cu ei şi le
spuneam acelaşi lucru. Oamenii, chiar fără să le spunem noi, erau bine