Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

224
Constantin Hrehor
- l, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Al zecelea rând ieşi afară! Graţiat!" Asta
se întâmpla o dată pe an. Câteodată, numărătoarea începea din capătul
acela, câteodată de la mijloc încolo, câteodată de la sfertul coloanei
încoace. Nu ştiai niciodată unde să te aşezi. Asta ţinea de noroc, de hazard.
Aşa, după vreun an-doi de temniţă la Văcăreşti, a căzut şi Gavril Bălănescu
într-un astfel de grup norocos. Şi iată-l pus în libertate după numai vreo
şapte-opt ani de puşcărie. A mers acasă. Casa, pustie, scânduri în geam.
Fetele lui, acum, de 15-16 ani, locuiau la fratele său. S-a dus la el, mama
moartă, fetele nici n-au vrut să stea de vorbă cu el, i-au întors spatele. Nu
l-au recunoscut ca tată, pentru că toată lumea vorbea în sat că ele sunt fetele
criminalului, a aceluia care a omorât-o pe mama lor. E uşor de închipuit cât
de gravă era situaţia.
A stat un pic pe la fratele lui, a luat trenul spre Bucureşti. Nu l-a mai
găsit pe Iani; şi-a găsit de lucru în alte părţi şi a trăit în Bucureşti ani de
zile.
De notat că, el fiind condamnat sub acuzaţia de crimă, n-a fost
concentrat, dar armata a făcut-o. Evenimentele din 1944 l-au găsit în
Bucureşti. S-au schimbat lucrurile, situaţia în ţară. Gheorghiu-Dej a venit la
putere şi Gavril Bălănescu şi-a adus aminte de el, era în mare mizerie, în
mare suferinţă. A mers să stea de vorbă cu Gheorghiu-Dej; când l-au oprit
ofiţerii şi santinelele, el a protestat:
- Tovarăşi, cu ce drept mă opriţi voi pe mine Eu am stat în celulă la
Doftana cu Gheorghiu-Dej şi vreau să ajung la el.
După o zi, două de insistenţe, un ofiţer de serviciu a intrat la
Gheorghiu-Dej şi i-a spus:
- Tovarăşe prim-secretar, este un om care a fost şi ieri aici, spune că
a stat cu dumneavoastră în celulă la Doftana şi cere urgent să vină la
dumneavoastră.
- Daţi-i drumul.
L-au dus la el; Bălănescu, bucuros, îl salută:
- Să trăiţi tovarăşe Ghiţă. Eu sunt Gavril Bălănescu, omul de la
Doftana căruia i-aţi dat ţigări şi v-a adus scrisori...
- O! Dumneata eşti
- Da.
Dej întinde mâna sub masă şi apasă o sonerie. Apare un colonel
căruia îi spune:
-Du-l la cei 14.
Bălănescu a rămas uluit. Ce însemna asta nu-şi dădea seama. N-a
mulţumit, nu a apucat să zică nimic. A fost luat de braţ de colonel, coborât
pe scări şi introdus într-o cameră. Acolo erau 14 oameni. Cine erau aceia
Am să vă spun vreo trei dintre ei. Era unul Ion din Vrancea, dezertor de pe
front din Rusia. A hălăduit prin pădurile Vrancei, prin munţii Vrancei vreo