Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Muntele</strong> m\rturisitor<br />
Nicu nu s-a arătat până la ceasul dimineţii, când a venit să-şi dezlege vaca<br />
de la iesle. L-am atenţionat şi a venit în şură. L-a văzut pe Vasile, eu am<br />
stat camuflat să văd ce reacţie are. Nu a reacţionat nefavorabil şi eu am<br />
ieşit. Ne-a spus îngrijorat:<br />
- Măi, oameni buni, bine aţi făcut că aţi venit, dar e mare primejdie.<br />
Peste tot sunt posturi de securitate, peste tot. Pe mine m-au întrebat de mai<br />
multe ori dacă am văzut ceva pe aici, pe lângă pădure, când merg cu vitele.<br />
«N-am văzut pe nimeni, că oamenii muntelui nu umblă ziua», le-am<br />
răspuns.<br />
- Dar dumneata de unde ştii<br />
- Dacă ar umbla ziua, i-aş vedea. Şi i-ar vedea lumea. Dar ăştia nu<br />
sunt oameni care umblă ziua... Am răspuns aşa şi agenţii, râzând, au plecat<br />
în drumul lor.<br />
Nicu a plecat cu vitele lui. I-a lăsat soţiei cuvânt să ne fiarbă cartofii<br />
şi porumbul, iar aceasta, după o anumită vreme, speriată, a venit la noi.<br />
Când ne-a văzut, s-a dumerit de ce câinele lor a lătrat atât de insistent toată<br />
noaptea.<br />
Cam în ziua a şaptea, a opta, Nicu venind spre noi, după ce s-a<br />
deplasat la Suceviţa cu nu ştiu ce treburi, pe înserat, după ce şi-a legat<br />
vitele la iesle, a spus către Vasile:<br />
- Trebuie să ştii, dumneata ai un mare noroc. Pentru dumneata a<br />
apărut o bucurie...<br />
- Spune, Nicule.<br />
- A venit soţia dumneatale acasă!"<br />
Când Marciuc a auzit această veste, a sărit ca un arc, de parcă ar fi<br />
călcat pe un bulgăre de jar. „- Ai vorbit cu ea -Nu.<br />
- Da de unde ştii<br />
- A... Am vorbit cu ea, era la poartă.<br />
- E sănătoasă, normală"<br />
- Sănătoasă, normală, îl asigură Nicu.<br />
Mâncăm cartofi şi tăceam. Vasile a rupt deodată monotonia,<br />
zbuciumat:<br />
- Gavrile, eu plec până la Suceviţa.<br />
- Suceviţa e blocată, frate Vasile, eu am încercat de mai multe ori să intru<br />
şi nu am reuşit. Securitatea e împânzită pe unde nu crezi, o să cazi în<br />
capcană, sigur cazi...<br />
- Nu, că eu nu voi intra prin sat.<br />
- Dar cum vei face", întreb mirat, făcându-mi griji.<br />
- Merg pe coasta Arşiţei, de deasupra casei mele şi stau poate vine pe<br />
acolo Mateiasa, mama fraţilor Chiraş, sau poate nevasta ori vreun copil deal<br />
meu, după vreascuri. Voi sta de vorbă cu soţia mea ori voi trimite cuvânt<br />
la ea ca să vină la mine...<br />
153
Change language