Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
acasălucrurile de care are nevoie prăvălia şi soţia ta o să vândă. Şi tu să fii
gospodar.
- Când l-am auzit pe Iani, am zis că Dumnezeu mi-a pus mâna pe
inimă. «- Dle Iani, acolo, în prăvălie, îmi trebuie rafturi, trebuie masă,
trebuie... Eu n-am nimic.
- O să faci! Că tu lucrezi pentru bani aici. Te învăţ eu cum: când iei
salariul du-te şi cumpără două-trei scânduri, să-ţi facă rafturi şi masă. Pe
rând, încet, totul. După ce-o fi gata, în timpul ăsta cumperi câteva duzini de
ace, cumperi câteva mosoare de aţă, cremă de ghete, lumânări... Eu să-ţi
spun ce trebuie la ţară
- Da, dle Iani, ştiu...
- Cumperi câte un pic la fiecare salariu. Duci acolo şi când o fi gata,
deschizi prăvălia.
- Aşa am făcut, îmi spune. Soţia mea vindea şi eu îi trimiteam marfă.
Câteodată nu mergeam acasă, dar când mergeam, îi aduceam eu unele,
altele. Ea îmi scria ce are nevoie şi eu îi trimiteam pachete cu articolele
cerute. Grozav mergea treaba. Eu lucram cu atâta dragoste şi eram în stare,
pentru Iani, ca pentru fratele meu, să sar şi în foc.
- Bine, bine, spune cum ai ajuns aici, îl ispitesc eu.
- Apoi spun, dle Gavril. ~ntr-o bună zi, primesc o scrisoare. Citesc
repede, dar mă uit că nu e de la soţie. Adresa mea era, dar de unde au
luat-o De la factor, ce ştiu eu... Nu scria cine expediază. Citesc scrisoarea:
«Mă tâmpitule, mă boule ce eşti, munceşti la Bucureşti. Dumnezeu te ştie
cum munceşti, cum trăieşti ca să faci un ban şi nevastă-ta trăieşte cu Ion al
lui cutare...». Domnule Gavril, când am citit scrisoarea, am crezut că cineva
mi-a dat cu toporul în cap. Stau cu scrisoarea în buzunar, ameţit ca de
băutură, Iani a văzut că nu-s în toate apele. M-a chemat:
- A supărat pe tine alea de jos, femeile de la bucătărie Ce-i cu tine
Nu eşti sănătos, spune-mi şi mie!
Eu nu puteam să-l mint pe Iani.
- Dle Iani, am primit o scrisoare de acasă...
- Şi, şi Ce scrie Rău
- Rău, dle Iani.
- Dă încoace scrisoarea!»
I-o dau. Iani citeşte. După ce citeşte, se uită la mine. Ia scrisoarea, o
dă pe la spate, şterge fundul cu ea, o aruncă jos. ~mi toacă cu degetul în
cap:
- Tu prost Gavrile, dar prost tare. Tu nu dai seama Oamenii din sat
duşman acuma la tine. Au văzut că tu făcut prăvălie şi merge bine, vrea să
strice casa.
Când am auzit, dle Gavril, am zis: Dumnezeu la trimis pe omul ăsta
la mine sau pe mine m-a adus la el Nici n-am luat scrisoarea de acolo. Am
217