Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

24
Constantin Hrehor
orânduirii. Celor de-acasă le-am spus să nu vorbească nimănui de prezenţa
mea în Craiova. Sora mea i-a scris fratelui meu Costel: „Măi Costele, ştii
ceva de Gavriluţă Că el, când a plecat de-acasă a spus că merge la
Constanţa. Şi nu ne-a scris nimic, îl caută miliţia acasă, i-a luat şi o
fotografie de acasă."
Scrisoarea era astfel concepută - deşi se ştia bine unde mă aflu -
pentru a deruta cenzura şi pentru a mă atenţiona pe mine. Din clipa aceea
nu am mai locuit la fratele meu. Mi-am mutat sărăcia la un prieten - Radu
Popescu, fiul unui medic, muncitor şi el pe şantier şi, deopotrivă, urmărit.
Acesta era un băiat foarte bun; tatăl său, doctorul, a căzut cu avionul în '44;
mama lui era profesoară. Cu Radu dormeam în podul casei - nu în casa lui,
ci în una vecină, lipită de casa lui. Când nu era nimeni acasă desprindeam o
scândură de jos şi ne strecuram în podul vecin al casei unui mare membru
de partid. Acolo dormeam, în zori plecam cu Radu pe şantier. Amândoi
prevedeam că vom fi arestaţi.
~ntr-o dimineaţă sosi fratele meu, care mi-a spus:
- Gavriluţă, azi noapte am avut o percheziţie. Te-au căutat pe tine,
pe-afară, pe sub pat, peste tot.
El, fratele, stătea în chirie la doamna Popa, pe strada Postelnicu. Am
luat aminte la cele relatate şi mi-am dat seama că pericolul e aproape. Era
clar că Securitatea era pe urmele mele; deşi ar fi trebuit să fiu căutat la
Constanţa, cum am lăsat cuvânt celor de acasă, iată că urmăritorii erau
acum în Craiova...
~ntr-una din zilele când îmi pregăteam plecarea, solicitând lichidarea
pe şantier, o patrulă a Miliţiei m-a acostat pe stradă:
- Actele dumitale, te rog.
Eu caut actele şi le pun la dispoziţie, legitimaţia de şantier şi ce mai
aveam la mine. Se uită şi zice:
- Mergi cu noi până la comenduire.
- De ce Eu lucrez pe şantier, iată legitimaţia, zic. Aveam acest act
încă la mine, ca să-mi pot ridica retribuţia, după cererea de lichidare.
- Nu-i nimic, vei merge şi vei spune acolo, hotărî patrula.
Am ajuns la comenduire; după ce am fost predat, patrula a plecat.
Am fost lăsat într-o cameră, singur; printr-un coridor am ieşit pe o uşă în
spate, apoi printr-o poartă care da în stradă, am fugit. Am ajuns la fratele
meu şi i-am spus să meargă pe şantier să-mi ridice banii.
~n noaptea aceea am ajuns în gară - fratele mi-a dat câţiva bani
pentru bilet -, am călătorit de la Craiova la Bucureşti, şi de la Bucureşti, la
Rădăuţi. De la Rădăuţi, în plină noapte, pe câmp, evitând şoseaua, prin
spatele comunei Marginea şi prin spatele comunei Suceviţa, am umblat
prudent până în uliţa dinspre casa părintească. Trecând livada, am bătut la
geam. Am stat acasă ascuns timp de două luni, pregătindu-mă pentru