Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
228<br />
<strong>Constantin</strong> <strong>Hrehor</strong><br />
- Ivan e acasă<br />
- Da.<br />
A ieşit Ion, mirat, surprins de vizită şi, mai ales, de prezenţa<br />
Ludmilei.<br />
- Hai cu noi.<br />
- Păi, ce să-mi iau<br />
- Nimic nu-ţi iei. Hai cu noi.<br />
Aşa a ajuns Ion între cei 14; fostul dezertor din Rusia, a devenit...<br />
căpitan.<br />
Dar să vedem cum a ajuns Gavril Bălănescu în celulă la poliţie în<br />
1957. Ce s-a întâmplat<br />
După ce l-au dat afară, el a mai încercat să ajungă la Gheorghiu-Dej.<br />
N-a putut. Garda nu l-a primit, deşi a spus: „este un tovarăş care a stat cu<br />
dumneavoastră în celulă la Doftana şi vrea neapărat..." Gheorghiu-Dej nu<br />
l-a primit. El ştia tot ce s-a întâmplat cu grupul de ofiţeri, cu cei 14<br />
„superiori".<br />
- Nu-i daţi atenţie, lăsaţi-l acolo", ar fi strigat Dej.<br />
Ofiţerii adevăraţi, acum ieşiţi, noi, tineri, îl bruscau.<br />
- Fugi de aici, mă prăpăditule!<br />
Gavril îi înjură, atins în amorul propriu:<br />
- Voi sunteţi comunişti Eu, care am stat cu tovarăşul prim-secretar<br />
în celulă la Doftana, eu nu am dreptul să...<br />
Ofiţerii au raportat:<br />
- Este unul care spune că a stat cu tovarăşul Gheorghiu în celulă la<br />
Doftana şi ne înjură şi înjură partidul...<br />
- Ia aduceţi-l încoace!"<br />
L-au cunoscut, i-au dat o mamă de bătaie căci ştiau pentru ce a fost<br />
la Doftana, şi nu în celulă cu Gheorghiu-Dej; l-au condamnat şi i-au dat opt<br />
ani pentru activitate intensă contra clasei muncitoare...<br />
Iată, în câteva cuvinte, succint condensată, o biografie. Am ilustrat<br />
prin această relatare nu atât de mult un caz, cât o formă de tratament politic.<br />
Ştiţi vorba: „Azi ai noştri, mâine ai voştri...<br />
C.H.: Dezvoltate, aceste întâmplări ar putea deveni proză veritabilă.<br />
Sunt convins că lui Marin Preda, el însuşi o victimă a totalitarismului, ca şi<br />
tânărului Nicolae Labiş, care nu a fost deloc poet al curţilor roşii, le-ar fi<br />
plăcut aceste episoade în care e atât de evidentă viaţa expusă primejdiilor,<br />
viaţa confiscată, „viaţa ca o pradă".<br />
Ca să lăsăm un spaţiu de respiro între rândurile evocatoare de cazuri<br />
şi necazuri, vă propun să ne vorbiţi câte ceva despre condiţiile din închisori,<br />
despre masă, despre igienă...<br />
Gv.V.: Vă voi spune. E obligatoriu să spun, căci face parte din<br />
existenţă, din... civilizaţie. Primeam, o dată pe lună primeam zece grame de
Change language