Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
Iaşi. Constantin Cenuşă - muncă silnică pe viaţă, Pătrăuceanu - doisprezece
ani muncă silnică, Motrescu - doisprezece ani muncă silnică! Asta era
libertatea promisă de Securitate! O sută de oameni într-un proces de două
luni, cercetări, anchete vreo şase-opt luni... Ştiu că morarul Ghebler din
zona Neamţului a primit doi ani pentru că a dat haiducilor un sac de faină;
se dădeau pedepse grele pentru oricine...
C.H.: Cum a pătruns controversatul Vasile Motrescu în grupul
Dumneavoastră Am înţeles că, deşi avea un nume cu rezonanţă, în jurul
său erau prezente numeroase suspiciuni...
Gv.V.: Da, e un capitol de maximă importanţă care impune un contur
ferm, reliefat special, în 1954, Vasile Motrescu apare în munţi, în
Bucovina; ceilalţi doi, ispăşeau închisoarea. Iată de ce a trebuit să spun cum
s-au predat toţi pe rând, cum au fost condamnaţi, ca să mă opresc aici. Lui
Motrescu nimeni nu-i da o bucăţică de pâine. Era socotit omul Securităţii.
Securitatea, ca să dea credibilitate şi mai mare acestui zvon, acestei
convingeri a oamenilor, l-a chemat pe fratele meu Ion şi i-a spus:
- Voi vreţi să-i vedeţi pe fraţii voştri
Fratele meu Ionică, un om foarte, foarte versat, obişnuit cu
capcanele, arestat de ruşi, condamnat de Securitate, se uita aiurea.
- Nu te uita mă, nu te uita, măi Vatamaniuc, că încă nu-s aici, dar
i-om aduce îndată. Dacă vreţi să-i vedeţi vii, duceţi-vă şi le spuneţi să se
predea, că noi l-am lăsat liber pe Motrescu. Noi nu ascundem nimic. Altfel,
îi coborâm morţi în curând, dacă nu se predau. Să nu ne faceţi pe noi
criminali, cum ne fac fraţii lui Săvuleţ; suntem criminali că i-am împuşcat
feciorul Dacă se preda, nu-l împuşcam. Aşa, nu s-a predat şi a ajuns pe
maşină şi l-am arătat lumii; aşa îi vom arăta şi pe ei, morţi în maşină. Din
cauza voastră, voi îi omorâţi, nu noi! Voi îi alimentaţi, în loc să îi sfătuiţi să
se predea!
- Nu ştiu, domnule căpitan, nu ştiu nimic. Dac-aş şti, eu i-aş aduce
aici! le-a răspuns Ionică.
- Taci din gură. Eu nu te cred. Asta ţi-am spus, acum du-te acasă...
Şi gata. A venit fratele acasă şi ştiţi c-a prins Fratele meu Ionică a
făcut un consiliu de familie, m-a chemat la cumnatul Avram, unde
mergeam des după alimente pentru că eram mai în siguranţă acolo; în curte
era şi fiul-său Costan, care avea copii. Nu erau bănuiţi, stăteam într-o
cămară ascuns două-trei zile, luam alimentele, după care ieşeam pe un
geam din spate. M-a chemat fratele Ion acolo; a luat parte şi cumnatul
Gheorghe, la care la fel mergeam adesea, şi mi-a spus aşa:
- Măi, dacă voi nu-l împuşcaţi pe Motrescu, la noi nu mai aveţi ce
căuta.
C.H.: Era o strategie întoarsă...
Gv.V.: Foarte hotărât!
85