Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
Iar atunci când se va pune piatra de temelie şi va fi sfinţită catedrala,
să facă slujbă nişte feţe bisericeşti (mai trăiesc câteva) care au suferit pentru
Hristos în viaţa lor, care au avut ponoase de pe urma credinţei lor, şi nu
foloase..."
C.H.: Frumoasă rostire, apoteotică! Da, li se cuvine recunoştinţă
acelor temerari, acelor arhangheli, oameni-simbol despre care nu prea
vorbesc multe, destule voci astăzi. Şi nu numai despre „partizanii munţilor"
nu se risipeşte prea multă informaţie, ori despre cei înnoptaţi în temniţe, ci
şi despre oamenii exilului, trecându-se uneori ostentativ peste acest
segment de parcă exilul ar fi un paradis regăsit. Dicţionarele din ultima
vreme, „Biblioteca Sighet" care comprimă evenimente şi biografii tragice
din toată România, revistele „Scara" şi „Memoria", „Puncte cardinale" sau
„Arhivele totalitarismului", alături de cărţi de memorii, dialoguri,
spovedanii şi traduceri preocupate de totalitarismul în nenumărate feţe
descoperit în diferite zone ale planetei, pun totuşi la dispoziţie destule
„istorii" - până a se da curs deschiderii tuturor dosarelor de la S.R.I.,
demers mereu amânat -pentru a avea o imagine a Apocalipsei care a fost.
Dacă despre Rezistenţa munţilor şi despre închisori, prezenta lucrare
este un semn că epoca interesează, lucrarea de faţă fiind o contribuţie între
altele, despre exil, mă rezum la o singură propoziţie emblematică: „Istoria
exilului o pot face numai câteva personalităţi în stare să creeze într-un ritm
românesc, pe care numai ele îl pot simţi şi înţelege" (Vintilă Horia), lăsând
să se înţeleagă măcar unul dintre sensurile pildei grâului şi neghinelor.
Şi dacă cineva, oarecând va găsi timp să adune într-un „dicţionar" şi
umbrele temerarilor, adică pe trădători, torţionari şi ucigaşi, ar trebui să
înceapă ori să încheie cu aceste cuvinte:
„Zadarnic tremuraţi! Singura voastră şansă este să vă ascundeţi în
lada cu gunoi a istoriei, în gheena. Fiţi siguri că acolo nu o să vă caute
nimeni."
(Gheorghe Andreica) sau în această exprimare: „Să piară de pe
pământ pomenirea lor". (Ps. 33)
295