Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
colonel, ce vreţi dumneavoastră Beţivii sunt buni, care umblă cerşind pe
străzi Cei ce muncesc nu vă plac Eu, după ce am muncit opt ani am
primit căsoiul, cum spuneţi dumneavoastră. Eu, în Sahara, ştiţi ce-o să fac
Mă apuc şi fac o groapă mare, până dau de apă. Vor ieşi palmieri acolo şi
când va trece caravana cu cămile mi se vor da bani şi voi deveni bogat!"
Au tăcut, cum tace piatra. Au plecat. M-au lăsat acolo. Am venit cu
tramvaiul acasă. Soţia era speriată, obosită de pe drum. M-am apucat şi am
vândut repede casa, să nu mi-o ia ticăloşii. Am dat-o repede.
Am relatat şi această întâmplare ca să se ştie încă o dată câtă
neruşinare, cât abuz au făcut slugarnicii comunismului în poporul nostru în
anii infernali ai dictaturii. Şi vă voi cere scuze că, din ungherele memoriei,
o altă întâmplare similară se vrea descoperită. Ar fi trebuit să o circumscriu
în istorisirile legate de locuinţa mea din strada Doamnei. Când am avut
percheziţia la domiciliu, dintr-o ladă cu obiecte rare securiştii mi-au scos
trei icoane ferecate în argint, foarte scumpe. Una îl reprezenta pe Iisus
Hristos ţinând pământul într-o palmă, una pe Sf. Ierarh Nicolae şi una pe
Sf. Stelian. Le aveam de la o doamnă Popescu. Acestea erau moştenite de
vreo trei generaţii, aveau vreo trei sute de ani vechime.
- De ce le ţii în ladă am fost întrebat.
- Pentru că le-am pregătit să le vând.
- A, să le vinzi Dar astea fac parte din patrimoniul naţional!
- Cum, dle colonel, eu am văzut în toate mănăstirile din acestea, nu-s
o raritate, în toate mănăstirile am văzut asemenea vechituri...
- Bine. Dumneata le-ai văzut, iar noi le ducem unde le este locul.
Şi mi le-au luat. Mi-au mai luat trei stilete, trei pumnale. Unul de
când am fost la jandarmi, după ce am terminat şcoala militară, pe care l-am
cumpărat, căci aveam dreptul; un pumnal al comandorului Ioan Slăvescu,
pe care mi l-a dat fata lui ca amintire, căci l-am îngrijit pe tatăl ei în spital,
şi un pumnal de comandor de marină, pe care mi l-a dat dna Gheorghiu,
care a avut un fiu la marină. Eu i-am făcut ei un serviciu şi mi l-a dat mie;
acesta era foarte frumos, cu un fel de ciucure din fir auriu. Am primit de la
Procuratură: „Vi se aduce la cunoştinţă că cele trei pumnale au fost date la
casare, încetează urmărirea dumneavoastră în ceea ce priveşte găsirea de
armament şi muniţie", în acest articol am fost încadrat, iar percheziţia mi
s-a făcut pentru acest lucru, „încetează urmărirea dumneavoastră în ce
priveşte găsirea de armament şi muniţie." Bine, pumnalele au fost date la
casare, dar icoanele unde sunt Nimeni nu va şti, niciodată, pe ce pereţi ori
între ce atei s-au preschimbat în daruri sau în „păpuşi" ridicole, ca altă dată,
când, după ce clerul a fost abolit din armată, odăjdiile au fost transformate
în haine de teatru...
C.H.: Ştiţi că în legătură cu profanatorii atei un om al închisorilor,
veritabilul poet şi filosof, Nichifor Crainic, a spus un cuvânt memorabil,
289