Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
trimis la Văcăreşti a trecut prin infirmerie la Jilava, unde Ştefănescu i-a
făcut actele şi l-a trimis la Văcăreşti. Gheorghe mi-a spus:
- Dacă ajung la infirmerie, Ştefănescu mă salvează. Dar aici mor...
Eram treizeci şi trei de oameni deţinuţi acolo, ne făceam nevoile
acolo, nu erau geamuri, eram în subteran, muream, mureau muştele când
intrau înăuntru, nu noi! Mai raportez o dată, trei zile la rând... într-o zi a
venit ofiţerul de serviciu, unul Ştefan, un criminal, un călău.
- Domnule plutonier, domnule locotenent, avem un bolnav adus din
Văcăreşti. De trei zile stă aici. A avut azi-noapte hemoptizie. Pune în
pericol şi viaţa noastră, că e bolnav de plămâni şi viaţa lui e aici în pericol.
Vă rog să-l internaţi...
- Nu vă interesaţi de treaba asta. Vedeţi-vă de treaba voastră. Că pun
ciocanul pe voi!", se răsti canalia.
Ciocanul cu care bătea gratiile, în ziua aceea era şef de secţie
sergentul major Gherman. ~i studiam pe toţi pentru că voiam să evadez şi
trebuia să ştiu schimbul celui mai puţin vigilent, ce metode are, ca să ştiu ce
măsuri să iau. Am văzut că Gherman e cel mai potrivit. De ce Era foarte
comod, i se spunea chiar „domnişoara". Când deschidea uşa şi spunea
„Serviciile afară", adică butoiul în care ne făceam necesităţile şi butoiul cu
apă, după ce le dădeam afară, el închidea uşa. Scria pe hârtie: celula nr. 4.
Când deschidea uşa spunea „Serviciile afară" şi, ca să nu-i miroase mizeria
de acolo, se dădea după uşă şi întorcea capul acolo, scârbit. De aceea i-am
zis „domnişoara". Am speculat chestia asta şi am hotărât să-l scot pe
Gheorghe din celulă. Am pus o pătură jos şi i-am zis:
- Gheorghe, aşază-te, stai pe pătura asta, nu vorbeşti nimic, numai te
vaiţi. Hai, cine vine în ajutor, am strigat, şi când Gherman a poruncit
„Serviciile afară!", ajutat de Hristu Caceauna, l-am scos pe Gheorghe după
uşă, aşezându-l la a patra uşă.
- A murit, întrebă Gherman.
- Stă, nu ştiu, nu vorbeşte nimic, i-am răspuns.
A sosit călăul închisorii Jilava, Ştefan - fiecare închisoare avea câte
un călău recunoscut -, care a rostit:
- Vatamaniuc şi Caceauna să iasă afară!
Am ieşit.
- După mine!, zbieră.
Am ajuns unde era bolnavul pe pătură.
- Puneţi mâna pe pătură şi după mine!, ordonă. Se ducea spre celula
din care l-am scos. Am refuzat să merg. I-am zis, lăsând în jos pătura cu
bolnavul:
- Nu-l duc, domnule locotenent.
- Cum nu-l duci Nu-l duci! -Nu.
Atunci, namila de o sută de kile m-a izbit de perete. Deşi am vrut
135