Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

12
Constantin Hrehor
America, în americani intuind eliberatorii din cătuşele bolşevismului care
creştea tentacular în Europa...
~n plus, veteranii războiului, cei întorşi din Rusia aduceau mărturii
cutremurătoare care, analizate, demonstrau clar că fericirea nu poate veni
dintr-un spaţiu sovietic; cei şaizeci de ani de experimente comuniste în
spaţiul rusesc nu ridicau la orizont nimic optimist. Dacă pe propriul lor
pământ s-au înregistrat rateuri catastrofale, ce era de aşteptat la noi!
C.H.: Referitor la suferinţele românilor din „captivitatea roşie", voi
face o trimitere într-un trecut nu foarte îndepărtat istoriceşte, temporal
măsurat de epoca sovietizării şi stalinizării Răsăritului, mai precis la Rusia
lagărului siberian. Şi apoi la alte lagăre tot din acel spaţiu.
Am între lucrurile scumpe din casa părintească un obiect cu mare
încărcătură emoţională - un carnet format 10/16, cu file dictando liniate
vertical, cu roşu, îmbrăcat în copertă de pânză, cu clape, în care sunt scrise
câteva pagini cu cerneală neagră, evocând anii 1914, războiul şi suferinţele
celor din lagărul Siberiei. Acestui carnet cu copertele străbătute de sudoare,
de năduşeala drumurilor interminabile, purtat discret în haina militar ă,
lângă inimă, alături de o iconiţă care o reprezintă pe Fecioara Maria cu
pruncul, zdrenţuită şi pătată întocmai ca notes-ul, îi voi spune Jurnalul lui
Ieremia. Cel care a făcut însemnările a fost Ieremia Corjân, străbunicul
meu, care şi-a pierdut şapte ani în Siberia. Cele treisprezece epistole
păstrate de familie, opt inscripţionate în limba rusă, „Pocitovaia kartocika",
trei cu semnul Crucii Roşii şi două redactate în limba germană sunt
documente sensibile de comunicare extrem de vigilentă, lapidară şi subtilă.
~n Jurnal se păstrează un fragment din Bolintineanu, „Mama lui Ştefan cel
Mare" şi câteva cântece de jale şi de înstrăinare. Reproduc aici nu textul de
o înţeleasă circumstanţă, „Ura, ura, Austria!", ci unul dintre cântece, numit
„Cântec din Siberia": „Ardă-l focul şi para/ Traiul din Siberia,/ Că-i mai
bine-n bătălie/ Decât aici în robie/ La astă ţară pustie,/ Că Siberia-i numită,/
Cu zăpadă acoperită,/ Cât zăpadă nu-i pe ea,/ De muscă nu poţi răbda,/ Tot
de muscă de cea mică/ Care-i foarte otrăvită/ Şi aşa-i Siberia/ Bat-o Maica
Precista./ Suferim relele,/ Ca şi robii ferele./ Când mergem la
preumblătoare/ Ne uităm la lumea mare,/ Stau pe gânduri şi mâhnit/ Din ce
parte am venit,/ Stau pe gânduri tot beteag/ Nu văd pe nimenea drag,/ Nu
văd pruncii şi muiere,/ Nu văd neamurile mele/ Gândeşti c-am picat din
stele,/ Că eu sunt la Răsărit,/ Trăiesc tare necăjit,/ Eu la rele sunt scăpat/ Şi
sunt tare-nstrăinat./ Căci sus în Siberia/ Nimic alta nu-i vedea,/ Numai
munţii au piatră/ Şi iarna cu zăpadă,/ Cine-nstrăinat trăieşte/ Multe rele
sufereşte,/ Iară când e de cinat/ Ne punem plângând în pat/ Şi gândim la a
noastră Ţară/ De-am trăi s-o vedem iară;/ Unii gândesc la soţii/ Că le-au
lăsat cu copii/ Şi aşa toţi se gândesc,/ Până toţi se vestejesc./ Lasă-mă,
Doamne, să mor/ Să nu mă topesc de dor,/ Doamne, bagă-mă-n pământ/ Că