Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

52
Constantin Hrehor
luat mai mult decât i se cuvenea, opt oi a socotit suma care i s-a oprit. E o
faptă pe care nu o ascund, ca să nu se spună că evoc numai şi numai fapte
pozitive care, anume subliniate, nu au urmărit altceva decât a ne prezenta
ca eroi. Nu putem spune că nu au fost şi unele compromisuri, au fost
situaţii limită, care dictau întreprinderi speciale. Moartea era prezentă în
orice respiraţie, în somnul de lup din toţi acei ani, în cuiburile noastre
rezemate de credinţa în Dumnezeu şi de armele mereu treze...
O altă acţiune... Cum am spus mai sus, prin cumnatul meu, factorul
poştal, aflam multe lucruri. Aveam informaţii exacte. Astfel am aflat că
Gavril Bujdei din Suceviţa era corespondent voluntar la ziarul „Scânteia".
Vasile Cazacu, factorul, mi-a arătat plicuri ştampilate, corespondenţa
pentru gazetă, pe care o expedia gratuit. Am comunicat fraţilor Chiraş ce
activitate face acest membru activ al partidului comunist, le -am arătat
articole din ziar, ce propun şi ce propagă. Am hotărât să-i facem o farsă.
Ne-am dus la casa lui - la poartă avea o cutie de corespondenţă; el lansase
în sat propunerea ca oricare dintre cetăţeni, cu probleme, să pună doleanţele
ori informaţiile în cutie. Am introdus şi noi în cutie doleanţele noastre, pe
care le-am semnat „Partizanii" - „Ascultă, cetăţene", i-am scris, „dacă nu te
pocăieşti şi dacă mai ai corespondenţă cu «Scânteia», cu trădătorii
Neamului care sunt instrumentul de oprimare şi de teroare asupra poporului
român, dacă nu părăseşti această lucrare şi nu te pocăieşti, iei foc şi arzi în
casă ca un şobolan...".
Un timp nu a scris, mi-a spus cumnatul Vasile Cazacu. Dar nu peste
un interval larg, o corespondenţă de la „Scânteia" îl întâmpină cam în aceşti
termeni: „Tovarăşe Bujdei, dumneavoastră care aţi fost un corespondent
foarte activ şi plăcut, de ce aţi întrerupt şi aţi întârziat atât de mult cu ştirile,
aţi lăsat atâta gol şi nu ne-aţi mai informat de cele petrecute pe teritoriul
comunei Suceviţa şi în regiune". Corespondentul a mai trimis, ici, colo,
câte un articolaş. Noi i-am dat un prim avertisment: într-o noapte, i-am
smuls toată ceapa de pe straturile din grădină, punându-i în cutia de
corespondenţă o scrisoare cam aşa ticluită: „Am aflat că încă nu te-ai
pocăit; am luat ceapa pentru că avem nevoie; dacă mai continuaţi, venim şi
vă dăm foc. Semnează «Partizanii»".
Aşa l-am lecuit pe Bujdei; a văzut că nu-i de glumă cu „bandiţii" din
munţi şi nu şi-a mai strecurat minciunile la redacţia oficinei comuniste
„Scânteia".
C.H.: Erau jocuri necesare, aş zice, alarme, semne pentru trezire din
duplicitate, apeluri la bunul simţ căci, nu, „Bunul simţ reprezintă un zid de
netrecut înălţat în faţa fanatismului", după M. Rădulescu (din „Rugul
aprins"), pe când „Partea celor fricoşi şi leneşi este mişelie multă".
(Thomas de Kempis), sau altfel spus: „De îndată ce faci Satanei
concesiunea de a discuta cu el, poţi fi sigur că te bate la dialectică şi te