Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Constantin Hrehor
Gv.V: ...Mda... ~ntr-o definire scurtă, acel trecut nu a fost decât urât,
căci teroarea comunistă nu putea fi frumoasă...
„Confesiunea seamănă cu o autoflagelare."
(Dostoievski)
„Te uitai la mine şi, cum te uitai, am simţit că lumea era doar un nor
încărcat cu fulgere şi cu vânt, sufletul omului e şi el un nor încărcat cu
fulgere şi cu vânt, că Dumnezeu suflă peste ele ca să dispară şi am înţeles
că nu există scăpare."
(Kazantzakis)
„E greu să fii singur."
(Marin Sorescu)
„...dragul meu, amândoi suntem logodiţi cu moartea, ce rost are să ne mai
logodim."
(dintr-o scrisoare a eroinei Ecaterina Teodoroiu)
„... lecţia unei morţi imobile, a unei morţi în adâncime, a unei morţi care
rămâne cu noi, lângă noi, în noi."
(G. Bachelard)
„Muzica mângâietoare... s-a stins treptat în murmure tot mai slabe, până
când râul s-a întors pe de-a-ntregul la solemnitatea tăcerii lui dintâi."
(Edgar Allan Poe)
„Ne despărţeam... O! cine mai întreabă de cei ce nu-s! de cei ce-au fost pre
vremuri!"
(Ion Caraion)
„~ncepuseră crizele de melancolie cu care eram să mă lupt mulţi ani după
aceea. Mi-a trebuit o mare încordare a voinţei ca să pot rezista celor dintâi
accese de tristeţe.
Se dezlănţuiau pe neaşteptate, către apusul soarelui, şi la început nu
înţelegeam ce se întâmplă cu mine."
(Mircea Eliade)
„Prin suflet, mi-a trecut presimţirea că-nvinuirile-acelea, atât de drepte,
aveau s-ajungă la Dumnezeu printr-un mesager dornic a i se-nfăţişa mai
devreme decât autorul lor."
(Ileana Vulpescu)
262