Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
Şi o strânge de mijloc
Potopindu-i gura, ochii
Cu săruturi lungi, de foc.
Mânioasă sare-n lături,
Dojenindu-l fără grai,
Ar fugi, dar nu se-ndură,
Cum să fugi, când vrei să stai!
Scăpată pe nesimţite soarele
Şi s-a-nnoptat,
Cu cofiţa fără mure
Se întoarce Leana-n sat.
~ntâlnind în pragul tindei
Pe mămuca ei tunând
Abia poate ca să-i spună,
Prefăcută, suspinând:
Când mă întorceam acasă,
Pe sub tei, pe la răscruce,
Mi-a ieşit un urs în cale
Şi, de n-aveam să-i dau mure,
Nu mă întorceam, mămuca,
Niciodată din pădure!"
Ehei, Nataliţa întotdeauna a mers cu zmeură şi întotdeauna a avut
noroc, căci niciodată nu i-a ieşit un urs în cale!
C.H.: Pentru că se leagă foarte bine de acest context, evocaţi în
câteva cuvinte ce stări tensionante aţi avut în interior când aţi hotărât să
sfinţiţi această logodnă sălbatică prin tăierea acelui vârf de deget. Cum aţi
procedat Evocaţi ceremonialul acesta extraordinar al logodnei în faţa
cerului deschis...
Gv.V.: Da, foarte bine. într-o bună zi, deşi am întrebat-o de mai
multe ori cam la fel, i-am zis Nataliţei:
- Dacă mor, tu ce faci
- Zidurile mănăstirii vor şti de mine, mi-a răspuns ferm. Dar dacă
scapi, continuă ea, ce vei face
- Ne căsătorim. Depinde când voi scăpa. Poate mă voi încadra din
nou în armată, depinde de schimbări, de cum se schimbă ordinea. Vom face
noi tot ce trebuie, comerţ, viaţă de gospodărie. Să dea Dumnezeu să fim
liberi, Nataliţa dragă, nu vom avea probleme. Am toate posibilităţile, în
orice situaţie aş fi, numai liber să fiu. Se va mira lumea de noi cât de
frumos ne vom înţelege şi ce bine vom înainta în viaţă!
~ntrebarea aceasta mi-a dat de gândit. Nu m-a întrebat niciodată
131